Pescuitul este o artă. Simon biblicul a primit sfaturi înțelepte de la Învățătorul său pentru pescuitul în apele limpezi ale celebrului lac Ghenizaret (Tiberiada). Între altele, după ce i-a spus ,,Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiți” (Luca, 5:4), EL a zis: ,,«Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi». Au aruncat-o […] şi n-o mai puteau trage de mulţimea peștilor” (Ioan, 21:6). Se practică însă vârtos, susținut de practici non-biblice, și pescuitul în apele tulburi. Mai ales pescuitul în apele tulburi ale istoriei…
Apele tulburi ale pandemiei au favorizat/ vor favoriza răgăliilor sociale un pescuit eficient. Am început să aflăm deja despre matrapazlâcurile unora care s-au îmbogățit, cu mască și fără mască, sub oblăduire guvernamentală. Milionarii de carton… pandemic nu vor păți însă nimic.
Isteria națională a scumpirii gazului și curentului electric, încurajată tacit de guvernanți, este tot efectul acestui gen de pescuit. Trăim acum pe aripile unui nou delir: prin supraevaluare aberantă, benzina și motorina au devenit esențe de parfum și prețioase daruri de nuntă. A fost găsit Acarul Păun: un proprietar de benzinărie, piroman care a aprins chibritul prețurilor. În rest, nimeni.
În universul coșmaresc provocat de războiul din coasta noastră, cea mereu rănită de istorie, se petrec tot felul de nelegiuiri. S-au prăbușit un avion și un elicopter, au murit oameni. Despre vinovați nu se aude, nu se va auzi nimic. Retorica de purece pricăjit care defilează cot la cot cu elefanții, practicată de guvernanți, a luat locul diplomației. Nu m-ar mira dacă după stingerea conflictului, la care nu vom fi participat decât cu vocalize, vom asista la o premieră. Invocându-se starea de război, n-ar fi exclus să ne trezim și cu niște mareșali în armia noastră. Cred că a și fost croit decretul prezidențial răsplătitor al gloriei de pe frontul care la noi n-a existat.
