Sampanie si lacrimi
Intr-un colt al Salii Sporturilor, Mihaela Truta desface o sticla de sampanie in uralele coechipierelor sale si ale celor peste o mie de fani veniti sa sarbatoreasca victoria finala a Stiintei. Capitanul (nejucator) al echipei bacauane stie cum este sa câstigi un titlu de campioana- a triumfat si in 2005- dar nu stie cum sa transforme o sticla de sampanie in fântâna arteziana. Pentru asta exista Ela Herlea. “Centrul” Stiintei, re-inventat in “universal” pe final de sezon, agita din rasputeri sticla. O perdea fina, dulce-amaruie, invaluie titlul pe care Bacaul il asteapta de opt ani. In celalalt colt al salii, antrenorul Florin Grapa isi fereste ochii. Antrenorul Stiintei plânge! Pe bune ca plânge!! Cele doua fotograme, sampania fetelor si lacrimile lui Grapa compun ilustrata sezonului. O ilustrata pe care sta scris cu litere cât dopul sticlei ce a tâsnit spre tavan: “Stiinta, campioana României 2012-2013”.
Iscalituri pe verso
Intoarcem ilustrata. Pe verso, toate fetele si-au trecut semnatura. Si emotiile. Kim Staelens a scris in engleza: “Ne doream foarte mult sa câstigam titlul si, in special, sa-l câstigam pe teren propriu. Era un vis pentru toata lumea si ne bucuram enorm ca l-am indeplinit”. Credeti sau nu, Mimi Sosa a ales limba româna! Claro, se simte accentul, dar cuvintele curg lin si melodios: “Sunt foarte fericita pentru aceasta reusita. Parca nu-mi vine sa cred! E o seara minunata, cu o victorie mare, mare de tot si un public fantastic”. Lucia Gaido a ramas la spaniola, in ton cu fiesta din tribune: “Sa câstig titlul de campioana la primul meu sezon in România e maximum. Ma bucur pentru mine, pentru fete si, mai ales pentru antrenorul nostru care a crezut mereu in succesul echipei”. Bulgaroaica Kremena Kamenova e la fel de directa ca pe teren: “Sunt campioana, deci sunt fericita!”. Bum-bum: scurt si cuprinzator!
Cel mai bun
Revenim spre marginea terenului, acolo unde Florin Grapa este imbratisat de mentorul sau, Vasile Ghenadi. “Patriarhul” voleiului bacauan il saruta pe Grapa pe amândoi obrajii, dupa care isi asterne iscalitura pe titlul cu numarul trei. O face in stilu-i caracteristic, cu modestie si realism: “Nu-s fotogenic si nici n-am speech, asa ca voi fi scurt. Titlul a fost câstigat pentru ca domnul Florin Grapa este antrenor. Cel mai bun din tara. Iar cine are urechi de auzit, trebuie sa auda. Si din Bacau, si din afara Bacaului. Cu asta, mi-am spus tot pasul”. Alaturi, Grapa incearca sa puna frâu lacrimilor: “Anul acesta implinesc un sfert de veac pe banca tehnica a Stiintei si mi-am spus ca ar fi frumos sa aniversez aceasta cifra rotunda cu un nou titlu”. Acum, lacrimile pot curge in voie. Sunt lacrimi de bucurie, mai dulci decât sampania!
