O gură de foc în atac, o gură de oxigen în lupta pentru permanența în Divizia A1 la volei feminin. Singura mutare operată în această iarnă de Știința Bacău a fost aducerea sârboaicei Marija Skoric de la ZOK Subotica. O singură mutare, dar una bună, în condițiile în care trăgătoarea secundă în vârstă de 22 de ani (va împlini 23 pe 7 iulie) a ieșit imediat la rampă. 57 de puncte în cele trei meciuri jucate (26 în victoria cu 3-2 contra celor de la Cristina Pârv Turda, 15 în succesul cu 3-0 împotriva Universității Cluj și 16 în înfrângerea suferită sâmbătă, acasă, în fața Voluntariului) reprezintă o carte de vizită OK. La fel de OK cum este Marija Skoric și în afara terenului: zâmbitoare, optimistă și dezinvoltă.
-Marija, primele impresii despre noua ta aventură la Știința.
-Deși am venit doar de o săptămână și jumătate la echipă, mă simt de parcă m-aș cunoaște de când lumea cu fetele. Îmi plac mult, sunt colege de încredere, care m-au primit foarte bine. Toată lumea mă întreabă mereu: „Ai nevoie de ceva? Te putem ajuta cu ceva?”. Contează foarte mult să ai parte de o atmosferă bună ca nou venită la o echipă.
-Mai fusesei vreodată în România?
-Nu, e prima oară.
-Și ce impresie ți-a făcut?
-Sunt de prea puțin timp pentru a avea o imagine completă, dar, din ce am putut observa până acum, oamenii sunt foarte calzi. Din păcate, vremea e rece. Nu prea m-am putut obișnui.
-Și totuși, temperaturile nu diferă prea mult față de cele din Serbia.
-Da, teoretic, e aceeași climă. Nu știu ce să spun, dar parcă acasă era mai cald. Oricum, bine că de acum nu mai e mult din iarnă.
-De ce ai ales Bacăul?
-Pentru că mi s-a oferit oportunitatea să vin aici. Fiind o jucătoare tânără, mi-am dat seama că penru mine este un bun prilej de a crește în plan voleibalistic. Sunt la al șaselea meu sezon de profesionistă și vreau să învăț cât mai mult. Știința are tradiție în volei, iar campionatul românesc este unul puternic. Sunt echipe tari precum Blaj, Târgoviște…
-Și Voluntari, echipa de pe locul 3, care tocmai v-a învins.
-Serios, ele sunt pe 3? Nu știam, dar s-a văzut că formează o echipă bună.
-Ce v-a lipsit în setul doi să câștigați și să relansați meciul? Ați avut 23-21.
-Sincer, nu știu. De lipsit însă sigur ne-a lipsit ceva pentru că altfel nu se explică cum e să pierzi cu 25-23 după ce ai condus cu 23-21. E păcat că nu am făcut 1-1 la seturi. Ar fi decurs meciul altfel. Poate că tot ne băteau, dar ar fi fost mai strâns.
-Cum ți se pare Bacăul ca oraș?
-Nu am apucat să-l cunosc. Fetele mi-au spus că e un oraș destul de mic, dar, din ce am văzut, dimpotrivă, mi s-a părut destul de mare. Abia aștept să-l explorez când voi avea mai mult timp liber și când se va mai încălzi.
-Ai până acum 56 de puncte…
-Da? Nu le-am numărat. Nu mă omor prea tare după statistică. Sigur, are rolul ei, îți poate folosi ca reper, dar important este să dai totul în teren, indiferent de ce arată cifrele. Pentru mine contează ce fac pe teren.
-Oricum, deși ai venit de puțin timp, te-ai impus deja ca o jucătoare de bază. Iar asta contează mult pentru echipă și pentru colegele tale mult mai tinere.
-Sper să fie așa și să fiu un exemplu cât mai bun pentru ele. Din ce am văzut, ele sunt pasionate, își doresc mult, iar împreună alcătuim o echipă bună. Eu sunt de-abia la început, dar pot spune că m-am adaptat destul de rapid și de bine.
-Cât de mult te ajută faptul că la echipă se află o altă jucătoare din spațiul ex-iugoslav, Tijana Tvrdisic?
-Ea a revenit din Muntenegru de numai câteva zile, așa că nu am apucat să ne cunoaștem foarte bine. Sigur, vorbim aceeași limbă, dar asta contează mai puțin în condițiile în care, așa cum am mai spus-o, toată lumea de la echipă a făcut tot posibilul ca eu să mă simt în largul meu aici. Prin urmare, și eu voi da totul pentru ca rezultatele să fie cele dorite.
-Marija, ai emoții în privința evitării retrogradării?
-Cum adică? Nici nu mă gândesc să nu rămânem în ligă. Am zis-o adineaori, suntem o echipă bună.
