Trăgătoarea secundă a Științei Bacău, care va împlini săptămâna aceasta 34 de ani, vorbește despre importanța succesului în cinci seturi repurtat de studente contra Daciei Mioveni, în startul returului
După un meci așa de strâns, nu putea să meargă decât o îmbrățișare la fel de strănsă. Sâmbătă seara, la capătul victoriei cu 3-2 contra Daciei Mioveni, primul care a sărit în brațele trăgătoarei secunde a Științei, Ana-Maria Lupa a fost fiul său de doi ani și 11 luni, Eric Gabriel. „El e talismanul meu”, zâmbește Ana. La fel cum Ana e talismanul Științei. Cu 23 de puncte realizate, voleibalista ce va împlini 34 de ani chiar săptămâna aceasta, pe 21 ianuarie, a permis echipei băcăuane să obțină a treia victorie a sezonului. Și prima a returului.
-Ana, cum ai caracteriza această victorie?
-Stați să-mi găsesc cuvintele… A fost pe cât de greu, pe atât de frumos. Nu porneam favorite, dar spiritul de echipă, unitatea noastră de grup și ambiția ne-au ajutat să învingem Mioveniul. Adevărul este că aveam nevoie de această victorie. Și pentru clasament, și pentru moral…
-La 2-1 pentru ele, mai credeai că veți întoarce rezultatul?
-Sincer? Nu mai credeam, dar speram. Ar fi fost păcat să pierdem acest meci.
-Mai ales după ce ați avut 1-0 la seturi și 21-16 în actul al doilea, moment în care te-ai accidentat la gleznă.
-Am sărit să o ajut la blocaj pe Carmina și, în cădere, am aterizat pe piciorul său, accidentându-mă la gleznă. Durererea a fost mare, dar este bine că am putut reintra.
-Dacă nu te accidentai, probabil că v-ați fi desprins la 2-0 la general și am fi avut o victorie de trei puncte.
-E greu de spus. Nu se știe niciodată. Poți avea 2-0 și să pierzi cu 3-2. Asta dacă am fi avut 2-0… Important e că am câștigat și că putem pregăti cât mai bine următoarele două meciuri din deplasare, cu Turda și Cluj. Tragem tare pentru încă două victorii, care să ne ajute în tentativa de a prinde play-off-ul. E greu, dar nu cedăm.
-Cum este ca vestiarul să fie plin de puștoaice pline de elan cum sunt junioarele venite de la CSȘ?
-Să știți că este revigorant. Mă simt și eu puțin mai tânără alături de ele. Oricum, tinerețea și entuziasmul lor e molipsitor, iar noi încercăm să le ajutăm cât mai mult. Este un mix între generații care ajută Știința.
-Din această săptămână veți mai primi un ajutor: cel al sârboaicei Marija Skoric.
-De-abia așteptăm să o avem în echipă la meciurile următoare. Sunt convinsă că ne va ajuta mult. Noi facem tot ce putem pentru a ține Știința cât mai sus, așa cum s-a văzut, cred, și contra Mioveniului.
-Apropo: victoria cu Mioveniul a fost una cu dedicație.
-Cu dedicații, mai bine spus. Ne gândim în permanență la antrenorul nostru, Florin Grapă; dumnealui este pe primul loc în sufletul nostru, al echipei. Această victorie o dedicăm însă din plin și colegei noastre, Mădălina Airoaie, care traversează un moment dificil. Sunt convinsă că, la cât de puternică este, Mădă va reveni alături de noi cât mai curând. Și, dacă tot vorbeam de ajutoare, să știți că ne-a ajutat mult modul în care tatăl Mădălinei ne-a încurajat la microfon în timpul meciului.
-Ți-e frică de retrogradare?
-Aș minți dacă aș spune că nu există ceva emoții. Dar avem încredere că putem să ne atingem obiectivul. Doar suntem Știința Bacău!
