VMG stimulează lenea

Înţelepciunea populară ne oferă în doar câteva cuvinte esenţa imaginii celor pentru care verbul a munci le este străin: „Lenea e cucoană mare”. Şi cum să nu fie, mai ales acum, în 2018, cum a fost şi în anii trecuţi, de când partidele au nevoie de un şir lung de votanţi la urne şi de o masă de manevră. Aşa s-a inventat Venitul Minim Garantat (VMG), stabilit după o formulă de calcul de te doare mintea. Beneficiază de VMG şi cine merită şi cine nu merită, astfel că, în România, s-a ajuns ca un sfert de milion de persoane apte de muncă să stea cu mâna întinsă, lunar, la poarta primăriilor. Un primar fost liberal, acum social-democrat, dintr-o comună din judeţul Bacău, mi-a făcut o imagine a ceea ce înseamnă „plata lenei”: cu aceşti bani aş fi pavat tot centrul comunei cu marmură. După ce au fost puşi în plată, beneficiarii, majoritatea persoane apte şi bune de muncă (este important de făcut această precizare) refuză orice altă ofertă de a pune osul la treabă. Nu-şi mai mişcă fundul decât pentru a se duce la crâşma din sat. Tot alesul comunei îmi spunea că sunt familii care încasează (cumulat) sume care ajung la 1500-1700 de lei. Păi, cum să se mai ducă la muncă, dacă statul îl plăteşte să stea degeaba. În judeţul Bacău, la ultima raportare, erau 10.000 de persoane apte de muncă care beneficiază de VMG, într-o lună, statul – vai de capul lui! – achită acestora 2,9 milioane de lei, asta în timp ce, pe piaţă, dar şi pe câmp, sunt neocupate mii de locuri de muncă. Dacă îndrăzneşti să-i sistezi VMG-ul, cel „înţărcat” pune mâna pe topor, te trimite la Haga, că i-ai lăsat copiii fără lapte! Nu mai bine nu-ţi faci de lucru şi semnezi lunar statele de plată ale lenei! Oameni suntem, şi vin iar alegerile.