Problema alimentarii cu apa a Bacaului a fost readusa in discutie, ieri, de primarul Necula. Fiindca este o mare problema, merita adusa in discutie, evident. Problema este ca s-ar putea sa ramâna la stadiul de discutie mult si bine, pentru ca lipsesc câteva lucruri esentiale pentru ca sa fie rezolvata in timpul acestei vieti a noastre, a tuturor.
Un impediment este ca nimanui nu i-a pasat de necesitatea unei surse alternative, care sa suplineasca aceasta nenorocita conducta care crapa ori de câte ori o vrabie se aseaza pe ea. Nu exista nici macar proiect.
Exista ceva intentii vagi si multe vorbe goale. Sa ne aducem aminte in acest context si de investitiile din ultimii ani: 60 de milioane de euro intr-un sistem de termoficare centralizat, care si el crapa de zece ori pe iarna si care, oricum, mai deserveste doar zece la suta din populatia orasului. Alte milioane ingropate in fundatia utopicei sali polivalente. Alte vreo sase milioane in centrul de afaceri care nu produce mai nimic.
Alte milioane in alte si alte proiecte ratate, intârziate, parca facute pe genunchi. Cu toti acesti bani si un proiect bine fundamentat s-ar fi putut face o sursa de alimentare cu apa. Gândire simplista, ar putea spune unii despre aceste consideratii.
Dar sa ne aducem aminte ca serviciile publice (alimentare cu apa, agent termic, salubritate, iluminat, etc) sunt mai importante decât orice intr-o comunitate cu minime pretentii de civilizatie. Si sa ne mai aducem aminte ca in cetatile medievale, unul dintre primele lucruri faurite era fântâna (la cea din cetatea Râsnov s-au sapat 147 de metri in adâncime, cât un bloc de 50 de etaje), fiindca fara apa este dezastru. Dar la noi nu se poate. Noi avem strategii mileniului III. Vizionari, nu gluma.
