Un tip se plângea, ieri, pe Facebook că a rămas fără permis după ce a fost “vânat” de o mașina neinscripționată, cu geamuri fumurii și prins cu 108 km/h în localitate. “Dar eu nu merg niciodată în localitate peste 100 și nu știu cum s-a întâmplat”, s-a scuzat fostul posesor de permis. Nici că se putea un exemplu mai bun pentru situație.
O bună parte a șoferilor din România se plâng că poliția îi “vânează” cu radarul din mașini care nu sunt inscripționate cu însemnele Poliției Rutiere. O inițiativă legislativă depusă de mai mulți parlamentari liberali chiar vrea să interzică mașinile neinscriptionate sau ca polițiștii să stea la mai mult de 10 metri de mașină când sunt cu pistolul-radar.
Imaginați-vă că hoții de buzunare din autobuze ar protesta împotriva polițiștilor și jandarmilor în civil care urmăresc să-i prindă și ar cere să fie avertizați de fiecare dată când oamenii legii urcă în mijloacele de transport în comun. “Ca să nu mai fim vânați”, ar suna explicația. Ori oficialitățile care se pregătesc să primească o șpagă să ceară să se anunțe din timp când se face un flagrant. Braconierii să ceară să fie avertizați că din tufișuri îi pândesc jandarmii.
Evident, pentru aceste categorii de infractori nu se bate toba atunci când autoritățile se pregătesc să-i prindă în flagrant delict. De ce am atenționa infractorii de pe șosea că stă Poliția cu radarul după colț? Pentru că, da!, un șofer care depășește limita legală de viteză este un infractor.
Peste tot în lume se practică acest sistem de descurajare a infracțiunilor rutiere. Camere, radare mascate, mașini neinscripționate. În Anglia poți lua amendă și dacă te filmează camera montată în partea din spate a autobuzului că circuli pe banda destinată transportului public. Nu e ca și cum ai fi pedepsit pentru că respecți regulile de circulație; că dacă ai merge cu viteza legală, n-ar avea nimeni nimic cu tine.
Să încheiem cu niște date interesante: din studiile realizate de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității, se desprinde o concluzie paradoxală: deși sunt conștienți de gravitatea situației accidentelor rutiere datorate execesului de viteză, românii consideră că, mai degrabă, ar trebui îmbunătățită infrastructura decât să se ia măsuri de reglare a comportamentului.
Iar acest lucru ar putea fi explicat prin existența unui număr semnificativ de șoferi care admit că au comportament de risc (depășirea vitezei legale, vorbitul la telefon) sau de mare risc (alcool, intrarea pe roșu în intersecție, condusul în stare de oboseală, neacordarea de pioritate).
Cu alte cuvinte, sunt conștienți de faptul că greșesc, dar de vină trebuie să fie alții.
