Un sat intreg a fost stramutat, case, acareturi, animale, pasari, biserica, oameni, amintiri, fotografii, drame, povesti de dragoste. Totul intr-o luna, pe o ploaie cumplita. Satul Poiana din comuna Darmanesti a fost acoperit de apele lacului de acumulare format in spatele Barajului de la Valea Uzului. Totul a inceput prin anii 1966-1967, daca imi amintesc bine. Este al doilea baraj de acest tip din Europa, baraj cu contraforti, primul baraj din România construit din aroncamente. In aval de viitorul baraj s-a amenajat o colonie, de marimea unui sat, locuinte, restaurant, magazine, apozar, club, dumuri, vile pentru stabi, baie publica, teren de sport. Am vazut aproape zilnic cum creste barajul. Pe multi barajisti i-am cunoscut, oameni extraordinari, veniti din toata tara, de la Bicaz, de la Siriu etc. Si-au lasat familiile, casele, pamânturile si au invatat sa construiasca baraje. Seful Santierului, directorul peste tot si peste toate era celebrul ing. Gutiu. S-a lucrat pâna prin 1974, când si colonia a disparut, au ramas doar niste cladiri, cu rol de locuinte de serviciu, care au disparut si ele intre timp. Lacul are o lungine de 3,7 kilometri, o adâncine de 64,7 de metri la baza barajului, are 500 de metri latime si o inaltime de 84 de metri. Hidrocentrala construita in aval are o capacitate de 4,1 MW, apa acumulata este folosita, in cea mai mare parte, pentru alimentarea cu apa potabila a unei importante parti a judetului Bacau, orasele Darmanesti, Tg. Ocna, municipiile Moinesti, Onesti si Bacau, cât si alte localitati rurale. Puterea instalata a turbinelor si grupurilor energetice este una mica, fata de marimea barajului si a apei acumulate, de aceea, poate, microhidrocentrala a fost initial trecuta pe lista privatizarii, cum au fost alte 88 din sistemul Hodroelectrica, aflata in insolventa. Acum a fost radiata de pe lista, insa viitorul nu curge bine. Nu m-am gândit vreodata ca vom ajunge sa vindem si barajele, hidrocentralele, constructii care fac parte din sistemul de aparare si siguranta a tarii. S-au vândut intreprinderi cu marca, s-au vândut uneori pe nimic, s-au distrus, s-au inchis, au fost duse la fier vechi. Cine cumpara hidrocentrale? Habar nu am. Ce sa faci cu ea? Cheltuielile de intretinere si functionare sunt imense, asa mici cum sunt. Perioada de functionare este dictata de ANRE, de Dispeceratul National, intr-un an secetos, este posibil sa produca energie doar cinci-sase luni pe an. In judetul Bacau sunt scoase la vânzare patru asemenea microhidrocentrale. Se vând amintirile, dramele, visele, se vând crucile celor morti pe ziduri. Ce mai ramâne? Urmeaza Bicazul, Portile de Fier I, urmeaza, poate, barajele…
