Am tot văzut promisiuni, discuții, luări de poziție electorale din partea diverșilor candidați și-mi dau seama că, după atâția ani de mers la ședințele de consiliu, știu mai multă administrație decât majoritatea celor care ne cer, astăzi, votul…
Mulți dintre băieții și fetele care or să intre în viitorul CL o să aibă niște surprize foarte mari, motiv pentru care nu mă îndoiesc de faptul că vom avea parte de circ suficient…
Pentru că, în ultimii ani, s-a creat o dogmă cum că nu se fac lucruri pentru că nu se vrea, nu pentru că nu se poate. Așa au ajuns unii să țipe că vor, că trebuie și să-i acuze pe cei care nu fac iar, pe de altă parte, să strige că ei or să poată și or să facă dacă vor ajunge la butoane.
Și aici avem două rezolvări. Una, cea mai simplă, este că noile autorități, odată instalate, să se apuce de o nouă Potemkiniada. Să facă lucruri simple dar vizibile. Să dea cu var, să traseze treceri de pietoni, eventual să toarne câte un strat subțire de asfalt ca să arate că ei fac.
Cu siguranță, pe termen scurt vor scoate ochii alegătorilor. Ca de obicei, însă, pe termen lung problemele evitate se vor acutiza. Dar, cu puțin noroc, vor exploda în față următorilor aleși, când băieții deștepți care și-au umplut buzunarele vor fi în Opoziție și vor putea să arate de pe margine că ăia nu fac. Vor ști exact unde se vor împuți lucrurile; ce naiba, doar ei au avut grijă să evite să se bage în acele zone.
A doua cale, mai complicată, este ca noile autorități să se apuce de proiecte grele. Și să dea cu capul de tavan după ce vor vedea că nu mai este așa simplu ca în campania electorală. Că nu e suficient să spui că vrei să faci, mai trebuie să respecți o mie și una de norme legale, multe depășite, altele puse special ca să complice lucrurile.
Vor vedea că, deși aprobă asfaltarea în februarie, se pot apuca de treabă abia la sfârșitul lui august pentru că atunci s-au finalizat licitațiile și contestațiile. Vor vedea că nu e suficient ca edilul să vrea să construiască un obiectiv, se vor trezi că nu e aprobată finanțarea pentru că unii consilieri n-au nici un interes ca primarul să înregistreze vreun succes. Pentru că altfel nu ar mai putea să critice după aia inactivitatea edilului.
Sau dacă reușește să facă un lucru cât de mic, ies repede să spună că primarul își face campanie electorală, de aia a făcut ce a făcut.
Ca și cum nu exact asta ar fi filosofia democrației participative. Căci asta am ajuns, astăzi, să criticăm primarii că fac, ca și cum nu de asta au fost aleși: să facă.
Când nu fac de ce nu fac și când fac, de ce fac, românul fiind veșnic nemulțumit și neputând suporta nici când îi e rău, nici când îi e bine
