Săptămâna viitoare se așteaptă deschiderea teraselor. De Ziua Copilului. Iar de pe 15 iunie, dacă totul merge bine, se vor deschide și restaurantele. Cu toții așteptăm cele două momente. Nu e vorba doar de mâncare și de băutură, ci de recuperarea unor mecanisme sociale. Și a unei zone de normalitate.
Fie ea și în regim de anormalitate. Sigur, unele lucruri se vor schimba. Glumind puțin, să sperăm că se va schimba și atitudinea chelnerilor și a ospătarilor. Interesant este că în aceste vremuri de distanțare socială îți revin în memorie cu precădere amintirile frumoase. Celelalte nu au dispărut cu totul, dar pot, cel mult, să te amuze. Așa cum mă distrează amintirea a câtorva ore petrecute împreună cu prietenul meu Vlad, vara trecută, pe o terasă băcăuană, lucrând berici și ascultând mereu și mereu același cântec difuzat de DJ-ul scăpat, probabil, din mâinile lui Dr. Stein.
Trei-patru ceasuri, o singură piesă muzicală. În buclă, frate! Și nu era „Stairway to Heaven”. Cum să nu pufnesc în râs când revăd cu ochii minții o altă scenă de anul trecut. Era pe la finalul iernii și ne aflam cinci-șase prieteni într-un restaurant în care, la răstimpuri, ne adunam pentru a lăsa să curgă pahare și povești din Parc. Eram singurii din tot restaurantul, ospătarul se mișca precum ochii mortului, spre deosebire de sprințarul taraf care ne asurzea cu repetițiile și probele de sunet pe care domnii muzicanți le făceau încă de marți pentru momentul artistic de sâmbătă.
Noi țipam ca descreierații pentru a ne auzi, dar pas să faci față taragotului și acordeonului! Atunci simțeam cu toții că ne urcăm pe pereți, dar azi zâmbesc condescendent. Zâmbesc și aleg la întâmplare momente frumoase petrecute pe terase și în restaurante. Un adevărat album foto din paginile căruia un DJ mă întâmpină cu „Here I Go Again” („știu din anii trecuți că sunteți fan”), un piccolo îmi aduce o țuică pe care n-am comandat-o („v-a trimis-o patronul pentru că sunteți clienții noștri de ani de zile”), iar o fată frumoasă îmi oferă un Mojito din partea casei pe care insist însă să-l plătesc deoarece puștoiaca este studentă la Bio, iar vara lui 2019 nu a fost deloc una strălucită pentru terasa pe care galopează un cal alb.
Cum va fi oare în vara care stă să înceapă?
