Numai cine nu vrea nu observă că votul din Parlamentul European împotriva Ungariei a fost pentru împotrivirea țării de a accepta cotele de imigranți. Restul e gargară, câtă vreme “derapajele democratice” de care este acuzat Orban au început să se petreacă de acum vreo zece ani și Europa nu a avut nimic de obiectat.
Adoptarea deciziei în Parlamentul European era previzibilă și dovedește doar că diferențele dintre URSS și UE devin tot mai mici, Bruxelles-ul având tot mai des tentația de a impune decizii luate de birocrați, fără consultarea și fără acceptul celor afectați de acestea. La fel cum, altădată, Moscova impunea propriile hotărâri. Chestiunea imigrației ne este cunoscută. Vreo sută de ani ne-am înfruntat și noi cu Europa pe această tema, prin veacul XIX și începutul veacului XX.
Atunci, în România ajunseseră evreii fugăriți de pogromurile rusești iar Germania a insistat zeci de ani ca aceștia să fie declarați cetățeni români cu toate drepturile care decurg din această. Recunoașterea Independenței României a fost legată de această chestiune.
Problema avea să găsească o rezolvare temporară după Marea Unire, însă, guvernele de extremă dreapta din anii ’30 vor retrage cetățenia celor care nu demonstrau că familiile lor au trăit în România un anumit număr de generații. Revenind la problemă, votul din Parlamentul European nu înseamnă, deocamdată, nimic; decizia trebuid să fie luată în unanimitate de toate țările care compun UE, mai puțin, evident Ungaria.
Cum Polonia a anunțat că nu va vota împotriva Ungariei, nu ne așteptăm la o activarea a celebrului articol 7, însă, la nivel politic, treburile sunt cât se poate de anapoda. Fronda Ungariei și a Poloniei față de dictatatul Bruxelles-ului, obrăznicia tot mai evidentă a unor lideri occidentali, maniera în care UE aplică propriile decizii – amenințând țările mici care depășesc limita de deficit și făcându-se că nu vede țările mari aflate in aceeași situație – toate acestea și multe altele dau apă la moară euroscepticilor.
Și curentului suveranist care militează pentru ca țările membre să-și recupereze din capacitatea de decizie cedată UE.
