Când se anunță un armistițiu, de obicei luptele se întețesc, în loc să se oprească. De ce? Pentru că fiecare parte vrea să fie prinsă de încetarea focului într-o poziție cât mai bună la masa negocierilor. Cu cât ai cucerit mai mult teren, cu atât ai o marjă mai mare de negociere.
Lumea este în pragul unor schimbări de paradigmă. Atât pe orizontală cât și pe verticală. Se schimbă atât polii politici și economici cât și întreagă structura a economiilor, se întră puternic pe robotizare, dispar milioane de joburi și așa mai departe.
Schimbarea poate să se facă brusc, printr-un conflict în care toată lumea are de pierdut, sau lin, prin negocieri.
De aceea, toți sunt înnebuniți să acapareze noi piețe (teritorii) cu care să negocieze tranziția. Germania vrea să aibă puterea asupra UE în perspectiva unui “deal” cu China. SUA și UK încearcă să formeze un bloc economic și politic, Rusia s-a prins, într-un final, acum câțiva ani, că e vândută pe bucăți și și-a schimbat strategia, până și unele țări din Est au înțeles că vine tăvălugul schimbării și se regrupează.
O să întrebați unde suntem noi. Noi suntem, că de obicei, decuplați de realitate. Economia noastră este acaparată de nemți, și va fi folosită, la nevoie, ca moneda de schimb, ca instrument de negociere.
