- Cassius Clay refuză înrolarea în armată. Era vremea războiului din Vietnam. El argumentează simplu refuzul, oferind întregii lumi o lecție de moralitate exemplară: ,,Niciun vietnamez nu s-a purtat urât cu mine”. A fost condamnat la închisoare, a pierdut titlul de campion mondial și dreptul de a boxa. A continuat și după anii de abuzuri și umilințe, când s-a întors în ring, să lupte pentru drepturile și libertățile concetățenilor. Revista Sports Illustrated l-a declarat „Sportivul secolului” al XX-lea.
- A pornit nebunia fardată cu petrol, aur, platină și diamante: Campionatul Mondial de Fotbal. ,,Șantierele morții” au pregătit baze sportive, condiții de cazare de vis. ONG-uri internaționale care au încercat să apere drepturile omului au nuanțat în fel și chip faptul că este imoral să se joace fotbal pe cadavrele a mii (spun mulți) de șantieriști aduși în Qatar din țări precum Nepal, Sri Lanka, India, Pakistan sau Bangladesh. Este o întrecere sportivă care încearcă să transforme mita, corupția cronică și crima în valori morale. Un dar al lui Dumnezeu, petrolul, a fost transformat într-un mijloc perfid de sfidare a Sa. Voci machiavelice din toată lumea, racordate scandalos la otrăvitul robinet qatarez, justifică în fel și chip organizarea acestei competiții în unul dintre marele infernuri ale drepturilor omului.
Avertizat și de documentarul realizat de Netflix, „FIFA. Fotbal, bani și putere”, care prezintă structurile manageriale ale fotbalului mondial ca pe o organizație de tip mafiot, nu mă așteptam ca o voce a acestei caracatițe să solicite schimbarea locului de desfășurare a competiției. Am sperat, însă, până în ultima clipă, că o să apară măcar un Cassius Clay al fotbalului care să refuze, în semn de protest, participarea la această întrecere. N-a fost să fie. Caracatița a cucerit și sufletele marilor fotbaliști. Mă întreb: ce va fi în sufletul celor care vor ridica trofeul spre cer, știind că podiumul este înălțat pe cadavre?
