Pentru noi, sosirea pe plaiurile mioritice a printului german Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care avea sa devina rege, are cel putin doua istorioare interesante.
Mai intâi, istoricii noteaza faptul ca acesta a calatorit, din Germania pâna la Bucuresti, sub identitate falsa. De la Turnu Severin si pâna la Bucuresti a fost insotit de I.C. Bratianu. A fost o calatorie in care a perceput haosul din administratia locala, dar si saracia care asedia tara.
In economia acestui editorial ne intereseaza a doua istorioara… Ajuns in Bucuresti, viitorul rege a fost condus la Palatul Mogosoaia, unde-i fusese stabilita resedinta. E de prisos sa amintim faptul ca fusesera investite ceva eforturi pentru a pregati palatul pentru rege, dar niste porci care se scaldau prin baltoacele din fata palatului, aspectul de mahala al zonei, pavajul ca vai de lume l-au derutat pe Carol I.
Când a dat cu ochii de Palatal Mogosoaia, sperând din toata inima ca nu aceasta va fi resedinta sa, l-a intrebat sincer pe ofiterul care-l preluase pentru a-l… caza: ,,Ce se intâmpla in aceasta casa?” ,,Este palatul”, i s-a raspuns. Socat, Carol I, privind insistent si de aproape catre viitorul asezamânt regesc, sperând ca este vorba despre o neintelegere, a intrebat: ,,Unde este palatul?”…
Conversatia aceasta avea loc, dupa cum stiti, acum 149 de ani. Cât de mult s-a schimbat, de atunci, perceptia strainilor despre tara noastra? Foarte putin. Ei admira acele oaze de natura pe care n-am reusit inca sa le degradam de tot.
Ati incercat sa-l invitati pe un prieten din alta tara intr-un muzeu românesc sau intr-o biblioteca publica? Musafirul dumneavoastra, desi nu se astepta sa dea cu ochii de vreun Luvru sau de vreo surata a bibliotecii din Alexandria, chiar daca nu ar fi intrebat, ar fi gândit, atunci când ar fi dat nas in nas cu variantele noastre culturale: ,,Care muzeu, care biblioteca?”
In proportie ametitoare, la noi, din cauza lipsei de investitii, acestea sunt niste depozite obosite de obiecte si carti, gestionate de oameni (unii chiar tineri!) pe care, privindu-i, parca-i simti ca sunt in asteptarea postasului care trebuie sa le aduca prima pensie.
Ovidiu Genaru imi povestea ca prin Irlanda, de pilda, daca este gasita o halebarda veche, in jurul ei va fi amenajat un superb muzeu in care vor fi depanate povesti cuceritoare despre istorie. La noi, cu foarte rare exceptii, universul acesta al culturii arata colbuit de nepasare, blazat, posomorât, lipsit de vino-ncoa’.
Acum doi ani, de pilda, m-am crucit vazând ca un geam de la etajul ultim al Pelesului era inlocuit cu o bucata de placaj… Chiar si ghizii de prin manastiri au inceput sa semene cu niste functionari mofturosi, daca nu artagosi. Am observat asta la Dragomirna si Sâmbata de Sus…
