Aflu de la prietenul meu de cotidiană suferință mărturisitoare, Florentin Radu, că, în plin secol XXI, locuitorii satelor încep să venereze soluțiile de Ev Mediu, pentru a-și asigura minima protecție calorică.
Romanticele turte de balegă, ciocălăii și cocenii au ajuns vedete ale întreținerii focului furat eroic de preaiubitorul de oameni, Prometeu, de la zei. Știrea asta este o nouă filă a istoriei mitologiei.
Și pentru ca mitologia să aibă și un alt oftat al nuanțelor, sătenii ,,ard chiar boabele de porumb în amestec cu peleți, în condițiile în care porumbul a ajuns să se vândă la prețuri apropiate de cele ale lemnului de foc”.
Scumpirea abracadabrantă a lemnului de foc este cauza. Jefuit – sistematic, oficial, cu pasiune de reptilă preistorico-politică dedulcită pantagruelic la micul dejun, prânz, cină și la dezmățul de noapte-zori – istoricul nostru codru suspină sub povara pohtelor care-l vor aduce la statutul de cioată multiplă.
Și idealul combustibilului turtă de balegă–coceni–ciocălăi va fi, în curând, o Fată Morgana. Șeptelul producător de romantic bălegar tinde să devină exponat de muzeu. Pârloaga mioritică, iubitoare de porumb adus în cârcă de prin zonele Americii, are clipe sublime de răsfăț atunci când mai simte în brazdă câte un bob pofticios de rodire.
Codrii, aceste colecții de cioate în mijlocul cărora până și haiducii ar refuza să mai locuiască, vor fi încă gestionați cu doctrina jafului la vedere. Prin satele bogatei nații va trebui să organizăm traininguri pe tema gestionării fericite a tremuratului.
Chiar dacă pădurile aproape că se prăvălesc peste noi – cât mai au ce prăvăli –, nu trebuie să sperăm în generozitatea lor. Va trebui să revoluționăm folclorul. ,,Codru-i frate cu românu’ ” ar putea deveni ,,Tremuratu-i frate cu românu’ ”.
