Atunci când esti un banal pesterist si-ti tot arati muschii sulitei si ai prastiei, ai o scuza. Dar când ai pretentii de homo sapiens si-ti tot incurajezi bombardeaua criminala, ai o problema.
Deranjul la nivel moral si mental este atât de mare, incât bunul simt public ar trebui sa te scoata din cartea care vorbeste despre fiintele umane autentice, nu sa te imbrânceasca in cartea de istorie cu eroii nu stiu carui neam. Vreau sa spun cu asta ca nu am nicio banala umbra de respect pentru acei lideri politici si militari care nu pot ocoli cu demnitate razboaiele.
Am comemorat, in zilele din urma, un veac de la izbucnirea Primului Razboi Mondial. Il denumisem initial, in utopia noastra, Razboiul cel Mare, Razboiul Natiunilor, crezând ca o catastrofa umana mai mare decât asta nu va mai avea loc.
Apoi, in vremea celei de-a doua mari nenorociri, Al Doilea Razboi Mondial, l-am redenumit, recunoscând faptul ca ticaloasa fiinta numita om nu are limite din perspectiva provocarii dezastrelor. Peste 70 de milioane de militari si civili au murit in cele doua conflagratii mondiale, din cauza unor minti infierbântate, dereglate, care n-au avut resurse diplomatice pentru a preveni aceste sfâsietoare vaiete ale mapamondului.
Din pacate, zilele trecute am comemorat nu doar o suta de ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial, ci încă un veac de ratacire continua a mintilor politicienilor lumii. Practic, astazi, lumea se afla cotidian intr-un conflict armat.
Analistii geopolitici spun ca agresivitatea Rusiei, tensiunile din Oriental Mijlociu, disputele teritoriale din Marea Chinei (etc) sunt factori care ar putea declansa un Al Treilea Razboi Mondial. Sa privim, de pilda, conflictul din Gaza, unul desfasurat pe un spatiu restrâns.
Dat fiind faptul ca partile aflate in conflict au o diaspora importanta raspândita in toate zarile lumii, adaugând rezonanta din mass-media si din orgoliul multora, mondializarea unui asemenea conflict nu ar fi exclusa.
Ma ingrozeste gândul care-mi spune ca unii dintre actorii acestor conflicte in care inca mor zilnic sute si sute de nevinovati, printre care se afla si copii, au fost, tinte ale holocaustului, ale poftelor naziste, ale destramarii fiintei lor nationale, dar astazi nu fac decât sa mimeze efortul diplomatic in prevenirea/stingerea acestor catastrofe.
Uneori, acest gând imi este asezat la colt de catre unii care-mi reproseaza: “Nu intelegi complexitatea fenomenului, a intereselor!”. Acestora le spun, ca si politicienilor care nu vor sau nu pot preveni asemenea dezastre, ca sunt niste admiratori ai dihoniei criminale rataciti printre oameni.
