Gheorghe Frantz si-a incuiat atelierul pe dinauntru. Nu mai sunati, nu mai bateti la usa. Câteva zile nu mai raspunde nimeni. Artistul “citeste” ultima fila din “Jurnalul unui român”. Prima o gasim in “Artisti plastici amatori din judetul Bacau”, din 1980. Avea 19 ani, participase la o tabara de creatie de la Berzunti, unde a fost impreuna cu maestrul si idolul lui, pictorul Gheorghe Velea, de care il va lega cea mai frumoasa prietenie dintre un elev si un profesor. Participa la prima expozitie de grup. Sever Bodron, in albumul amintit, spune despre tânarul Frantz ca “se remarca prin starea de spirit, prin predispozitia lirica, linie si sensibilitate”.
Artist si mester iscusit
A inceput ca pictor decorator, la fosta cooperativa “Constructorul”, arta plastica (pictura, grafica, arta decorativa, fotografia) devenindu-i nu un hobby, ci insasi ratiunea sa de a trai. A fost artist si mester, un iscusit si talentat mester, ore si zile, luni si ani s-a aplecat asupra a tot ce mintea omeneasca poate gândi. Gheorghe Frantz nu a urmat studii academice, el si-a desavârsit arta si talentul in atelierul omului si artistului pe care l-a divinizat: Gheoghe Velea, dar si in atelierele marilor artisti Constantin Piliuta, Constantin Blendea si Ion Gânju. Spirit novator, mereu nelinistit, cu steaua celui harazit cu talent, a creat si a expus in mari muzee din Europa, a participat la tabere internationale de arta plastica, intorcându-se mereu, mai bogat, in micul lui atelier.
“Gheorghe Frantz nu a fost membru al Uniunii Artistilor Plastici, insa a fost membru cu drepturi depline al tuturor artistilor bacauani. Fire deschisa, cu o cultura artistica ampla, a fost mereu prezent la toate intâmplarile noastre. Gheorghe Frantz a fost un personaj, un «personaj» al propriei persoane, un om cu un suflet mare, dispus sa cultive mereu noi prietenii. Este o mare pierdere pentru pentru noi, pentru mediul artistic al Bacaului.”
Dionis Puscuta, presedinte al UAP Bacau
A expus in Bacau, la galeriile ALFA, la Saloanele Moldovei, in Onesti si Moinesti, Viena, Paris, Budapesta, publicul si critica fiind unanimi in aprecieri: un artist al locului, cu influente si radacini in arta populara, dar si in marile teme ale umanitatii, inspirându-se si din muzica lui Enescu si poezia lui Nichita.“În fapt, pictorul reconstruieste un teritoriu al artelor înfratite unde Cuvântul primordial determina sensul, iar arhitectura imaginii accesul la zonele eterate ale spiritului. La întrebarea, fireasca, desigur, ce spune Frantz?, vom raspunde fara echivoc: pictorul inventeaza prin imagine altarele gotice ale poeziei fara de care existenta noastra ar fi neîndoielnic cu mult mai saraca…”, scrie Valentin Ciuca, critic de arta.
Vizionar, artist si creator de frumos
A fost si un pionier, un indraznet investitor, Gheorghe Frantz a creat, mai din nimic, trudit din greu, schimbând o casa boiereasca aproape ruinata într-un loc fermecator, deschis unor fericite întâmplari artistice. A creat, asadar, o galerie de arta particulara (Oituz 32) si i-a dat numele de Velea, în semn de mare pretuire pentru cel care i-a fost profesor si mentor. A trait si o cumplita drama, dupa ce a achizitionat, cu acte legale, o parte din casa care a apartinut regentului Buzdugan, unde a amenajat galeria, s-a trezit târât in numeroase procese, fiind lasat singur in fata puhoaielor de avocati, care i-au revendicat imobilul. A luptat pâna la epuizare pentru dreptate, pentru ceea ce a crezut el ca este de folos pentru comunitate.
Nu a abandonat lupta, s-a aplecat si cu mai multa generozitate, intr-un alt proiect. Prin Fundatia Transart, a infiintat centrul Cultural “Sura cu dor” de la Magura, un loc de intâlnire a artelor, a creatorilor de frumos.
A primit unul dintre cele mai prestigioase premii, cel de la Saloanele Moldovei, aproape de suflet fiindu-i, dupa cum ne marturisea, Premiul DESTEPTAREA, acordat in anul 2012.
Gheorghe Frantz, artist fotograf
Cei care l-au cunoscut pe artistul plastic Gheorghe Frantz il pastreaza in memorie ca pe un practician multivalent in domeniul artelor vizuale. Pasiunea pentru fotografie a imbinat-o cu experienta sa plastica, oferind astfel lucrari de simbioza pe care iubitorii de arta le-au putut admira in saloanele fotografice organizate pe simezele galeriilor de arta bacauane. Artistul-fotograf Ioan Viorel Cojan, curatorul saloanelor foto mai sus amintite, si-l aminteste pe Gheorghe Frantz, bunul sau prieten, ca fiind prin excelenta “un om al experimentelor. El imbina tehnica lui picturala cu fotografia, intervenind plastic pe printurile foto, dându-le o amprenta personala prin efectele spontane obtinute. Astfel, el realiza lucrari la granita dintre pictura si fotografie.”
Liviu Maftei, fotoreporter
Gheorghe Frantz si-a inchis atelierul pe dinauntru. Nu ne-a spus Adio! Acum putem intra. Gheorghe Frantz este peste tot, Cavalerul Prieteniei ne-a invitat la o Retrospectiva. A vietii, a artei lui, deschisa spre lume.
Frantz facea parte din stirpea rara a celor delicati sufleteste
Parca mai ieri am stat de vorba cu Frantz. Cum redactia Ateneului e la vreo doi pasi de Galeriile Velea, trageam deseori câte o fuga pe la el, ca sa mai stam de vorba. Ma uitam la ce lucra, îl întrebam ce proiecte mai are, rasfoiam câte un catalog de arta, schimbam impresii despre vreo expozitie. Ultima oara am vorbit mai mult cu el pe la sfârsitul anului, înainte de aniversarea celor 25 de ani ai Desteptarii, moment pentru care el a facut frumoasele si expresivele trofee. Pentru ca, dincolo de aparenta lui modesta, calma, amabila, de surâsul mereu binevoitor, Gheorghe Frantz ascundea nebanuite energii creatoare. În deruta zilelor noastre si într-o lume adeseori buimaca, abulica si apatica, el a dovedit ca are o vie imaginatie constructiva, spirit de initiativa si o sumedenie de alte calitati practice, administrative, pe care nimeni nu le anticipase.
Sunt foarte mâhnita ca trebuie sa vorbesc acum despre Frantz la timpul trecut. A fost un om sensibil si generos, un bun prieten, saritor la nevoie, atent, afectuos, facând parte din stirpea rara a celor delicati sufleteste. Îmi voi aminti inflexiunile domoale, usor cântate ale vocii sale si surâsul cald care-i lumina fata si-ti transmitea o stare de bine.
Carmen Mihalache, director al Revistei ATENEU
Frantz Gheorghe s-a nascut la Agas, Bacau, la 7 noiembrie 1961. Urmeaza Scoala Normala de Arte si Meserii din Agas, iar in perioada 1976-1980 frecventeaza si absolva Liceul de Arta, Bacau, avându-l ca profesor pe Gh. Velea – ce, peste ani, a devenit patron spiritual al Galeriilor de Arta “Velea” din Bacau.1980-1981- studiaza, privat, cu pictorul Constantin Piliuta, se perfectioneaza timp de mai multi ani in atelierele pictorilor Constantin Blendea, Ion Gânju si Gheorghe Velea. Participa la Taberele de creatie de la Berzunti si la Poiana Sarata. 1991-1993 Creeaza Fundatia TransArt LTD Bacau si organizeaza o tabara de Creatie la Runc – Buhusi. Se documenteaza la Viena asupra creatiei lui Klimt si Hunderwasser. Realizeaza Centrul Vogue – Bacau si participa la Tabara de creatie Salzburg-Austria în anul 1993.
In anii 1994-2006, deschide expozitii la Bassel-Elvetia (1994), Eysines-Bordeaux (1996), Centrul Cultural Român, Budapesta (2004), Salonul International de Arta Contemporana si Religioasa, Paris (2005), Expozitia Gânduri si imagini la Institutul Cultural, Budapesta (2005) etc. A participat la Taberele de Creatie de la Grintzing, Viena, Geneva, Tenerife, Arena-Austria, Achen-Germania, Firenze Pessaro si la Frejus-Santaugule, Franta.
(Datele biografice sunt preluate din Dictionarul ilustrat al Artelor Frumoase din Moldova (1800-2010), scos la Editura ART XXI, Iasi 2011, realizat de criticul Valentin Ciuca -Iasi).
