Un sistem de invatamânt mereu in urma realitatii

Am sa incep abrupt, cu intrebarile: De ce a scazut atât de mult interesul elevilor pentru invatatura? De ce nu mai exista motivatie pentru invatare? De ce atâtia absolventi de liceu nu se prezinta la examenul de bacaluareat? Iar raspunsul este unul singur, scoala si-a pierdut prestigiul de altadata in societatea actuala, unde cunoasterea pare sa nu mai aiba pret, important fiind sa te descurci. Pentru ca, s-a vazut, sunt atâtea cazuri, poti sa ajungi un om de succes fara sa ai diplome, fara sa fi frecventat nu stiu ce scoli inalte. Tipul de cultura inalta este dealtminteri in accentuat declin, cultura populara, bazata pe marketing, facându-i o serioasa concurenta, neloiala dar puternica. Si sigur ca tinerii de azi nu au cum sa fie altfel decât lumea in care traiesc. Ei se orienteaza spre ceea ce e mai la indemâna, mai usor de obtinut. Isi iau informatia necesara de pe Internet, fug de studiul aprofundat al cartii, de efort intelectual, pentru ca, la urma urmelor, cam totul se reduce la imagine in lumea noastra, din moment ce a fi expert in ceva inseamna a fi vazut la televizor, a avea audienta. Astfel ca tinerii nu mai cred in valoarea studiilor, a scolii. Oricum, ar fi si greu sa o faca, din moment ce sistemul de invatamânt este unul bolnav, el reflectând starea societatii, ierarhiile din interiorul acesteia. Pentru ca vorbim acum despre o societate puternic polarizata, impartita in bogati si saraci. Iar cei saraci au din ce in ce mai putin acces la educatie, pe când cei bogati isi trimit copiii la scoli private, dându-le mâna sa plateasca taxe mari. Si tot ei isi exporta odraslele in strainatate, ca sa-i scoleasca acolo, la institutii de prestigiu. Sistemul nostru educational reproduce, asadar, ordinea sociala, lasându-i de izbeliste pe unii, si oferind totul de-a gata privilegiatilor. Când, de fapt, ar trebui sa avem educatie de calitate in toate scolile de stat, iar accesul la educatie sa fie unul cu adevarat democratic. Altfel, conceptul de egalitate a sanselor este unul complet lipsit de continut. Pentru ca asa se intâmpla intotdeauna la noi, ne invârtim intr-un cerc vicios, in care unii sunt mai egali decât altii. Numarul mic de tineri inscrisi la bacaluareat vorbeste de la sine despre un sistem de invatamânt aflat de multa vreme pe picior gresit, mereu in urma realitatii. Ce invatam, cum si de ce, iata intrebarile care ar trebui sa stea la baza mult trâmbitatei reforme a invatamântului românesc. E nevoie de o reforma adevarata, a continuturilor si a motivatiilor, nu de una vizând doar aspecte exterioare.