Prea puţin se ştie despre medicul, memorialistul şi naratorul născut în Bacău (strada Bacău-Ocna, nr. 18), la 14 aprilie 1922.
În prima parte a vieţii s-a dedicat cu totul profesiunii (a şi scris în colaborare un manual de microbiologie şi parazitologie pentru şcolile tehnice sanitare, tipărit de Editura Medicală în 1956) şi abia la 77 de ani a scos, la Tel Aviv, un volum de memorialistică băcăuană intitulat „Momente din viaţă şi scurte povestiri”, atestând „un povestitor cu har, a cărui caracteristică principală rămâne sinceritatea” (Eugen Budău, în „Ateneu”, martie 2000).
Găsim aici izbutite portrete umane, ca acela al profesorului de istorie Ioan Alecu („De la el am învăţat să iubesc monumentele istorice şi de artă”), dar şi opinii tranşante: Liceul de Băieţi „Ferdinand I” „a fost timp de opt ani a doua mea casă.
Nu pot fi de acord cu versurile lui Bacovia Liceu – cimitir/ Al tinereţii mele. Am primit acolo o educaţie bună, o bază solidă de cunoştinţe, în mod special a celor clasice”. Să fie această constatare încă un argument al necesităţii de a se preda latina (şi greaca veche) măcar pentru a lămuri terminologia ştiinţifică din şcoli, licee şi universităţi.
