Teoria haosului este un adevărat magnet pentru aventurile matematicienilor, fizicienilor, chimiștilor, economiștilor, filosofilor, ecologiștilor, cel puțin. Cu origini în cercetările de prin 1890 ale lui Jules Henri Poincaré, această teorie vizează studierea comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte sensibile față de condițiile inițiale. Foarte mici modificări ale condițiilor inițiale au ca efect rezultate haotice, făcând ca anticiparea efectelor pe termen lung să fie imposibilă. Din această complicată teorie s-a ivit și efectul fluturelui, care, conform Wikipedia, este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie.
Numele efectului, inventat de Edward Lorenz prin 1960, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiționat de un eveniment aparent lipsit de importanță: dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni, de exemplu… Nota bene, problematica acestui efect a devenit accesibilă, din multe puncte de vedere, și puștilor. Unii dintre ei l-au folosit ca instrument de cercetare/ reflecție într-un proiect în care afirmau că „un fluture care își mișcă aripile în New York poate cauza un taifun în China”. M-a cucerit perspectiva aceasta care mi-a adus aminte de vorbele Micului Prinț: ,,Copiii trebuie să fie totdeauna indulgenți cu oamenii mari”. Copiii pot pricepe anumite fenomene mult mai bine decât semenii lor adulți. Făcând trimitere implicită către efectul fluturelui, politologii au spus, decenii în șir, că dacă USA strănută, Europa (și nu numai) va avea gripă.
Astăzi, perspectiva este cu totul nouă. Sunt adevărate nu doar afirmațiile de genul „Un fluture care își mișcă aripile în Beijing poate cauza un taifun în USA”, „Un fluture care își mișcă aripile în Moscova poate cauza un taifun în Washington sau la Bruxelles”. A ajuns adevărată și afirmația ,,Un fluture care își mișcă aripile în Africa poate cauza un taifun în lumea întreagă”. ,,Fluturii” trăiesc peste tot: în Japonia, India, Iran, în Turcia și Venezuela, în Brazilia și Mexic, în Coreea de Nord și Taiwan, în… Și peste tot se bucură de libertatea fâlfâiri de aripi. Că această libertate nu este armonizată pentru unii ,,fluturi” și cu responsabilitatea, aceasta este o altă delicată provocare a istoriei…
Un fluture rar, Regina Elisabeta a II-a, a bătut pentru ultima oară din aripi… A fost simbolul tradiției și al responsabilității. Caracterul, temperamentul și spiritul diplomatic înnăscut au ajutat-o să mențină, decenii în șir, statutul de tezaurizator de tradiții pentru Marea Britanie. Dar ultima mișcare a aripilor sale stârnește zbaterea aripilor altor fluturi… Comunitatea Națiunilor, numită în mod uzual și Commonwealth, este unul dintre acești fluturi. Reunind 53 de state membre independente – care, cu excepția Ruandei și Mozambicului, au făcut parte din Imperiul Britanic – această asociație o are/ a avut-o ca simbol pe Regina Elisabeta a II-a, cunoscută și ca lider al ei , dar și ca șef al statului pentru 16 state membre. Autoritatea sa morală a ținut în viață această asociație care și-a propus ca țintă promovarea democrației. La moartea monarhului britanic, succesorul său nu devine însă automat șeful Commonwealth-ului… Unele state membre ar putea profita de acest moment. Prin Australia, Canada, Jamaica, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Antigua și Barbuda, Bahamas, Grenada, Saint Kitts sau Nevis, într-un fel sau altul, au fost formulate varii semnale noi de disidență. Devenit Rege, concetățeanul nostru din Viscri va avea de mult de trudă și pe relația aceasta.
Ion Fercu
