Un an cât bobul de grâu

După ce ne-am bucurat de darurile lui Moş Nicolae, am aşteptat cu emoţie sărbătoarea Naşterii Domnului, cu magia bradului şi a colindelor, cu miros de cozonac şi bucuria întâlnirii cu cei dragi, o poveste pe care o trăim în fiecare an, cu aceeaşi inocenţă şi sinceritate, mai buni şi mai curaţi, păşim acum în noul an, cu speranţă şi încredere că toate urările şi gândurile frumoase vor deveni realitate.

Este în firea noastră, ca oameni trăitori, împreună, pe acest pământ, ca la cumpăna dintre ani, să avem puterea de a ne analiza reuşitele şi eşecurile, pentru a ne proiecta, cu optimism, viitorul, cele rele să se spele, cele bune să se adune în zestrea noastră pe care o purtăm cu noi şi o transmitem mai departe copiilor.

Ce poate fi mai frumos ca sub luminile focurilor de artificii, atunci când închinăm o cupă de şampanie, să spunem că anul nu a trecut pur şi simplu ca filele din calendar, ci unul în care am adunat, pentru noi şi pentru cei de lângă noi, încă un strop de fericire, de bunătate, că munca, ideile, inteligenţa, dăruirea noastră au contribuit la binele comun. Anul 2016 nu a fost unul uşor, însă, dincolo de necazuri, de neîmpliniri, de provocările la care am fost martori, a biruit raţiunea, cea care ne individualizează şi ne caracterizează ca fiinţe umane, încărcaţi cu povara atât de grea şi de dulce a supravieţuirii împreună.

Ce ne dorim de la anul 2017? Ce-i dorim anului ce vine? Ce ne dorim nouă? Sunt întrebări pe care, cu siguranţă, fiecare dintre noi le va rosti în secundele ce preced intrarea în noul an. Şi tot noi suntem chemaţi să găsim răspunsurile.

Din acest colţ de rubrică, în care ne regăsim zilnic, vă doresc toate cele bune, gânduri curate, spor în toate şi un an în care iubirea şi credinţa să triumfe.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"