Pr. Iosif Comoraşu, paroh la Bacău “Sfânta Cruce” din 2009, a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 25 martie (ora 5.30), în Spitalul Județean din Bacău, la vârsta de 59 de ani.
S-a născut la 16 septembrie 1959 la Prăjeşti, din părinţii Anica şi Anton, fiind cel mai mare dintre cei 8 fraţi. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1974 la Prăjeşti, liceul (treapta I) în anul 1976 la Bacău, Şcoala de Cantori în anul 1979 la Iaşi şi Institutul Teologic “Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1986.
A fost sfinţit preot la 29 iunie 1986 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Bacău “Sfântul Nicolae” (1 august 1986 – 1 aprilie 1990), responsabil Tipografia “Presa Bună” (19 martie 1992 – 31 august 2009), vicar şi administrator la Iaşi “Adormirea Maicii Domnului” (1 septembrie 1990 – 13 iunie 1996), paroh la Iaşi “Sfântul Anton” (13 iunie 1996 – 31 august 2009), Bacău “Sfânta Cruce” (1 septembrie 2009 – 25 martie 2018).(www.ercis.ro)
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei de Iași, pr. Cadar Cornel scrie despre părintele decedat:”A demarat lucrările de construire a bisericii “Sfântul Anton” din Iaşi, ducându-le până aproape de final. A finalizat lucrările de la biserica Bacău “Sfânta Cruce” şi a pregătit-o pentru sfinţire, care a avut loc la 13 septembrie 2014. A fost la începuturile deschiderii Tipografiei “Presa Bună”, îngrijindu-se de dotarea tipografiei cu maşinile necesare. A lucrat ca publicaţiile şi cărţile creştine să ajungă în mâinile credincioşilor.”
Din aceste puține cuvinte putem să înțelegem că părintele Iosif și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu, dar și a celor pe care i-a avut în grijă în mod spiritual. A fost un om deschis și primitor, privea viața mereu cu optimism, nu refuza niciodată să ofere ajutorul său.
Dacă un vechi dicton creştin spune: “Repentina mors sacerdotum sors “(Moartea grabnică, soarta preoţilor). În cazul părintelui nu se verifică, deoarece sfinţia sa a suferit în ultimii ani de o boală grea, de care nu se plângea. Și chiar dacă suferea se străduia să își ducă mai departe misiunea la care a fost chemat de Domnul. Știa că dacă preotul moare ca preot unindu-se cu Isus Cristos, în moartea şi învierea sa, el mai are mângâierea de a transforma propria moarte, într-un act de supremă dragoste apostolică, faţă de sufletele pe care Isus Cristos i le-a încredinţat spre păstorire. De aceea moartea sa o putem considera ca o ultimă slujire sacerdotală. Prin moarte preotul se străduieşte să-şi imite păstorul suprem, “care, iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit” (In 13,1).
Poate unii se întreabă de ce la această vârstă, că ar mai fi putut lucra în via Domnului, ne răspunde sfântul Papă Grigore cel Mare ”Calea spre cer este o cale plină de spini şi mărăcini, pentru ca cei aleşi să nu se oprească pe cale, ci să se grăbească cât mai repede posibil mai departe şi să obţină astfel marele scop”. Probabil că părintele știa acest lucru și părăsind parohia Sf. Cruce, suferinţele, durerile, s-a înălţat la marea comunitate a paradisului, acolo unde sperăm să ajungem cu toții.
În cursul zilei de luni, 26 martie 2018 sicriul cu trupul neînsuflețit va fi depus în biserica Sf. Cruce din Bacău, unde seara la ora 18:00 se va celebra Sfânta Liturghie cu recviem pentru odihna sufletului său. Părintele va rămâne în biserica sf. Cruce până marți la ora 16:00 după care va fi dus în biserica Sf. Treime din Prăjești, unde miercuri, 28 martie orele 10:30 se va celebra înmormântarea.
Dumnezeu să-l fericească în rândul aleşilor săi!
Să se odihnească în pace!
pr. Cristinel Alecu
parohul Comunității Inima Neprihănită a Mariei Bacău
