Ceea ce fac acum Parlamentul și Guvernul, dar și Președinția, ca sufleor imperativ, nu mai seamănă a circ. Suntem pe valurile unui veritabil balamuc, pe un fel de front isteric în care publicului îi este făcut cotidian un afront.
Se joacă un șah politicianist demențial, cu reguli ignorate, cu o puzderie de arbitri, cu ignorarea bunului simț elementar. Apropiatele alegeri locale și parlamentare sunt privite de către acești ,,șahiști” nu ca evenimente firești ale democrației, ci ca potențiale apocalipse.
A pătruns în ei teama că-și vor pierde privilegiile, că se va ajunge mai ușor la dosarele doldora de matrapazlâcuri ale unora, că vor deveni șomeri ca vai de mama lor. Mulți nu pot profesa decât în mizeria sforăritului. Activitatea lor se reduce la ticălosul slogan ,,Totul pentru frontul electoral, totul pentru victoria noastră personală”.
Interesul național este mimat. Democrația nu a fost privatizată, așa cum spun unii, ci confiscată pur și simplu de către acești beligeranți ai absurdului.
Ne trebuie descântători moderni. Scuipatul în sân, ca leac pentru spaime, nu mai e o soluție. Nici scuipatul nu mai este ce era. Atunci când sunt aruncate deodată în lume, noaptea târziu, încropite pe genunchi, 25 de ordonanțe de urgență, de parcă ar fi un testament, te mai poate ocoli spaima-scârbă? În ultimii opt ani, nouă guverne. Nici teatrele de păpuși nu-și schimbă atât de des marionetele și păpușarii.
Nimic nu este profesionist. Totul este politizat, amantlâcizat, șmenuit și șmecherizat; o sfidare națională.Totul pentru ei, nimic pentru truditorii onești.
Rezultatul moțiunii de cenzură? Un troc și-un truc politic. O parodie a jocului de-a hoții și vardiștii. E ca în bancul acela în care vardiștii s-au infiltrat atât de mult în mafia hoților, încât s-au trezit că au rămas numai ei în mafie.
