Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte…e începutul unei melancolice poezii a lui Arghezi, care-mi vine mereu în minte în zilele calde ce prelungesc plăcut amintirea verii.
De data aceasta, însă, toamna românească, aşa cum este ea numită în presa străină, aduce şi ceva nou, un val de proteste. Care sunt un bun semn de vitalitate şi de retrezire a spiritului civic, lăsând în urmă multpomenitul fatalism mioritic al acestui neam.
Fatalism ce ne-a tras mereu înapoi. Acum, se pare că, în sfârşit, oamenii ies din inerţie şi acţionează, se solidarizează, demonstrând paşnic pe străzi pentru a se face auziţi. Iar mulţi dintre protestatari sunt tineri, ceea ce contrazice ideea unei “generaţii de plastic” cu ochii în calculatoare, evadând în virtual. Iar ceea ce i-a scos acum pe oameni în stradă nu se leagă strict doar de scandalul câinilor maidanezi, de cumplita tragedie a unei familii sau de proiectul Roşia Montana.
Aici Crin Antonescu are perfectă dreptate când spune că percepe aceste manifestaţii ca o formă de protest în general faţă de “alcătuirile şi mai ales faţă de funcţionarea sistemului politic din România”. Şi adaugă faptul că va lua “foarte, foarte în serios” această realitate. De parcă ea ar fi nouă! Oare până acum n-au văzut şi n-au înţeles politicienii noştri că oamenii s-au săturat să fie înşelaţi, duşi cu vorba, cu promisiuni deşarte, minţiţi la modul cel mai sfruntat?
Pentru că minciuna s-a insinuat perfid în societatea noastră şi se lăfăie la masă cu Puterea. Poate că mă înşel, că-mi fac iluzii în van, dar mi se par îmbucurătoare aceste semne de trezire a oamenilor, care încep să înţeleagă că democraţia e totuna cu implicarea, participarea la decizii în urma dezbaterilor publice, cu responsabilizarea pentru destinul comun.
Nu mai e timp de trăit în stupoare şi torpoare, lăsându-i pe alţii să decidă pentru soarta noastră. Dacă politicienii dau dovadă de gândire congelată, fiind incapabili să găsească soluţii de redresare a societăţii, aceasta trebuie să reacţioneze, să-şi redescopere energia de a protesta, de a spune Nu. De ce n-ar fi această toamnă a protestelor una a sufletelor noastre bucuroase de viaţă? Altfel decât în versul arghezian. De o viaţă mai bună, mai demnă, pentru care merită să lupţi.
