Noutăţi binevenite
Emisiunea Televiziunii Române a cunoscut o dinamică permanentă, ceea ce îi sporeşte calitatea şi o deschide spre cât mai multe segmente de public şcolar. Mai clar: adresabilitatea este nu doar către absolvenţii de gimnaziu, ci şi către clasele V-VII; profesorii solicitaţi au început să acopere aproape toate ariile geografice ale ţării; haina didactico-publicistică este tot mai variată şi mai vioaie. Această din urmă noutate pune la bătaie imaginaţia dascălilor în a capta atenţia (cu câteva zeci de secunde dintr-o înregistrare a unei poezii de Nichita Stănescu puse pe note de Nicu Alifantis), a anunţa scopurile lecţiei („Obiective… drept la ţintă!”) ori a reţine o particularitate ortografică: „Ţine minte cât îi fi:/ Noştri, voştri, cu un i”. Excelează aici Delia Maier, care se joacă cu folos: „Avem o mână de adjective pronominale posesive: 3 degete pentru un posesor [al meu, al tău, al său] şi 2 pentru mai mulţi posesori [al nostru, al vostru]”. Se deduce că „al lor” este pronume personal, şi nu posesiv.
Erată (din mai multe lecţii)
- FONETICĂ. a) „Privitor ca la /tea-tru/ /Tu în lume să te-nchipui” (corect, în trei silabe, pentru a respecta prozodia: /te-a-tru/); b) „o lipie”, cu accent pe primul i (corect, cu accent pe al doilea i, din penultima silabă); II. ORTOGRAFIE. a) „îşi înfingea furca cu caierul de in în brâu” (corect: înfigea); b) „identicarea atributelor” (corect: identificarea); c) „clasa a-VII-a” (corect: a VII-a); d) „Antologia Arcaşul fără arc” (corect: „Arcaşul fără arc” sau Arcaşul fără arc); e) „tumultos” (corect: tumultuos); f) „eroii sunt investiţi cu funcţia de” (corect: învestiţi); III. PUNCTUAŢIE. a) „Totul se amestecă la revărsatul zorilor, în grădina mea de narcise şi în acest fel vei obţine brioşele” (corect: narcise, şi); b) „ar fi văzut-o pe Veronica, luptându-se cu o jumătate de pui cu cartofi” (corect, fără virgulă, pentru a nu se deduce că Veronica se lupta cu mâncarea din belşug, nu altcineva); c) „fiecare serie de pronume demonstrative, cu excepţia celei de identificare are şi forme populare” (corect: identificare,); IV. VOCABULAR. a) dintr-un plan de idei despre rezilienţă lipseşte tocmai explicarea termenului; b) „Barbu Ştefănescu Delavrancea” (corect: Barbu Delavrancea); c) un nume propriu terminat în –coniu a fost citit ca într-o etimologie populară, în –cănoiu; V. MORFOLOGIE. a) „amiezii se scrie cu doi de i” (corect: „doi i”); b) „Ion este în cazul vocativ” (corect: „cuvântul Ion”); VI. SINTAXĂ. a) un complement circumstanţial instrumental este luat drept circumstanţial de cauză; b) orice enunţ este considerat frază (unul chiar era); c) „întrebările atributului sunt câtă, câţi, câte” (de ce a fost uitat cât?); VII. STILISTICĂ. „«După părerea mea» este interzis, pentru că încalcă regulile limbii române literare, rezultând o cacofonie” (alăturarea „duPĂ PĂrerea” ar trebui înlocuită cu „în opinia mea”, ceea ce ne apare ca un exces de zel lingvistic).
