Ţelul suprem al fiecărui creştin pe pământ este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieţii veşnice.
În Evanghelia acestei duminici, dobândirea vieţii veşnice era şi preocuparea unui tânăr bogat din acea vreme. Într-o zi, pe când Domnul binecuvânta o mulţime de copii, se apropie de Dânsul şi-L întreabă : “Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar El a zis : De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El i-a zis : Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zi-sa Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: “Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer ; după aceea vino şi urmează-Mi. Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii”(Luca XVIII).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a amintit tânărului bogat doar câteva porunci din cele zece şi acesta ar fi putut să se mântuiască pentru că le păzise din copilărie. El urmase însă poruncile dar nu în spiritul lor, ci numai în literă, de aceea Domnul îl pune la o încercare atunci când îi spune să împartă averile sale săracilor. Dacă ar fi cunoscut că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat şi ar fi crezut în El, i-ar fi ascultat sfatul şi ar fi făcut întocmai. Dacă ar fi iubit pe Dumnezeu din tot sufletul lui, n-ar mai fi stat la îndoială, dar vedem că dragostea pentru avuţiile sale era mai presus decât cea pentru Dumnezeu.
Tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a plecat întristat căci a iubit mai mult bogăţia şi toate cele lumeşti, făcând din ele zei la care să se închine .
Mântuirea după învăţătura Sfintei Evanghelii a Bisericii Ortodoxe, se dobândeşte prin păzirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atât în Decalogul Legii Vechi, cât şi în Noul Testament, numit şi Legea Harului. Orice creştin care doreşte să se mântuiască trebuie să săvârşească aceste trei condiţii: să aibă credinţa dreapta în Dumnezeu; să aibă harul Duhului Sfânt, care se dă tuturor prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfânta Împărtăşanie, Nunta, Preoţia, Maslul şi să împlinească poruncile cuprinse în Sfânta Evanghelie. Fără aceste trei condiţii obligatorii, nu este mântuire. Una din ele dacă lipseşte omul nu se poate mântui şi îşi pierde sufletul său, “care este mai scump decât toată lumea”.
Noi trebuie să ne lepădăm de bogaţiile pământeşti, care au luat locul duhovniciei din lăuntrul nostru şi de patimile care au luat locul faptelor celor bune; de gândurile cele rele, de doririle cele rele şi de faptele cele rele; de frica slugarnică care a întunecat în noi calitatea de fii ai lui Dumnezeu şi nemulţumirea pe care o arătăm împotriva lui Dumnezeu, care a ucis în noi duhul ascultării faţă de El.
Tânărul bogat din Evanghelie tocmai la aceste bogăţii nu putea să renunţe !
“Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” Aceste cuvinte aruncă multă lumină şi asupra celor de dinainte, ducând la înţelegerea lor. De aici se vede că Domnul socoteşte sufletul omului ca fiind de preţ mai mare decât lumea întreagă.
Lepădând bogaţia şi vremelnicia lumii acesteia putem dobândi strălucirea şi veşnicia în Împărăţia Cerurilor.
Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău
