Oferta totala: de la greble la „Poeme”
Fiecare targ rural e mostra de Moldova, care scoate la iveala saracia si chiverniseala, visul si tristetea. Un mic muzeu al prezentului nostru. Nici traditii nu mai avem, nici europeni nu ne numim. Obiectele, conversatiile, infatisarea, portul oamenilor, toate arata ca suntem in „Tara incropelii”.
Orice ti-ai dori sa cumperi, de la culegeri de exercitii la paste italiene si ciocolata turceasca, gasesti joia, in targul din Secuieni. Primul negustor care iti iese in cale, pe drumul de tara, batatorit si prafuit, e nea Cucu. Vinde ceea ce nimeni nu mai are, astazi, face ceea ce nimeni nu mai face: greble care sunt in intregime de lemn. Are si cozi de topor, sapa si harlet, dar si unelte de dulgherie, cum sunt gealaul si dalta. "Un vecin m-a luat in ras, marturiseste barbatul. Cica vreau sa ma intorc pe vremea lui Stefan cel Mare! Stiti ca daca ii sare un dinte greblei il poti in locui? Cea de plastic, daca se i rup dintii, o arunci!" Pe stanga, trei metri mai departe, alt mester, din Toflea-Galati. Batranul Vasile Durancea a venit cu vase din aluminiu: ceaune, cratite si gratare. Le da cu 20-25 de lei, iar forma pentru copt fursecuri, cu 30 de lei, "ca-i mai complicata". Alaturi, pe masa inchiriata de la administrator, are o mie de lucruri, toate cumparate de la Complexul "Europa": masini de tuns, cutite, strecuratori, sandale, ciorapi. "Nu merge, nu cumpara lumea… Nu sunt bani. Tot productia e baza", sustine mesterul.
„Primii sunt imbracati copiii”
Un tanar din Rosiori, care si-a asezat marfa pe iarba, e fericit. Laditele pentru rasaduri sunt aproape goale, desi e dimineata. Care-i secretul succesului? "Acum e vremea lor! Si le dau ieftin: douazeci de bani firul de ardei si de rosii." Descopar ca targul e un fel de supermarket in aer liber: ulei, orez, paste italienesti, cantare, masini de tocat, tavi de cozonac, sfoara de rufe… Apoi, sandale, blugi, tricouri… "Merge extraordinar de prost. Ma gandesc sa inchid", spune Elvira Babalac. Are marfa de anul trecut si o da ieftin ca macar sa-si recupereze cheltuielile. "Primii sunt imbracati copiii. Fac sacrificii, parintii, si tot le cumpara. Apoi damele si la urma barbatii, care-s mai zgarciti", sustin vanzatorii. “Nu merge”, aud la fiecare stand. Nu-si scot benzina, impozitele, taxa de targ, munca: “Am incropit si noi o afacere, iar acum nu stim cum sa scapam de ea!”
Aglomeratie doar la second-hand!
La marginea targului, zaresc inghesuiala: haine second-hand, intinse pe zece metri de taraba si rascolite de gospodine nerabdatoare, care trebuie sa inlocuiasca des pantalonii rupti in genunchi ai baietilor. La 2-3 lei bucata, “e altceva!” Doar blugii sunt mai scumpi: 8 lei. In vale, dupa un sir de carute, e sectorul destinat vanzarii animalelor. Azi nu sunt decat cai. Un armasar e 1.500 de lei, iar un manz, doar 150. Din pacate, primul va ajunge la abator. Ma scutur de acest gand si ma intorc in lumea obiectelor: pe o masuta joasa sunt oranduite carti: "Conducerea si intretinerea autoturismului Oltcit", "Probleme de drept economic", Dickens, Balzac, Arseniev, dictionare, culegeri de matematica, "Engima Otiliei" a lui G. Calinescu, "Poezii" de St.O. Iosif si multe altele, care stau in lazi si nu pot fi recunoscute dintr-o privire. Mica "nava" a cartilor pare ca a poposit pe o planeta straina, aici, in targul pestrit si zgomotos. Spre salvarea unora. Caci oricare dintre vizitatori poate fugi, doar deschizand portita de carton, intr-o calatorie “Prin taigaua Extremului Orient" sau in lumea “necuvintelor”.
Silvia Patrascanu
