N-am putut niciodată să accept impostura, minciuna grosolană prin care cineva ajunge să ocupe un loc nemeritat. Iar asta e o adevărată plagă în societatea românească de azi, unde roiesc impostorii. Sunt peste tot oameni nepregătiți, incompetenți, dar ahtiați după funcții, după prestigiu. Unul contrafăcut și el, susținut doar de niște patalamale, de diplome și titluri academice obținute prin fraudă. Îți îngheață mintea când auzi ce număr enorm de deținători de doctorate sunt în țărișoara asta, se pare că peste 30.000! Ți-e rău la cap când vezi cum mișună atâția indivizi goi pe dinăuntru, acoperiți cu diplome care le asigură un post călduț și bine plătit. Diplome pentru care nu au făcut decât să meargă și să le ridice de acolo de unde au fost emise, pentru că de alt efort nici nu poate fi vorba. Mă gândesc, bineînțeles, la efortul intelectual, la studiul sistematic, aplicat etc. Pe lângă incompetența crasă, indivizii ăștia au și un comportament execrabil, o lipsă totală de bun-simț, fiind cât se poate de obraznici, de agresivi în ignoranța lor. Au un caracter mizerabil și o mârlănie structurală. Evident, nu-și fac nicicând vreun scrupul, fiind străini de cea mai elementară normă morală. Nu trece o zi fără să afli de câte un cineva, de pe o poziție socială înaltă, care a dezertat de la morală, a delapidat, a pretins și a luat mită, a închis vinovat ochii la fărădelegi, favorizând infractorii etc, etc șirul potlogăriilor fiind prea mare. Lăcomia îi desfigurează, îi dezumanizează pe indivizii ăștia care nu mai au nicio brumă de onestitate. Și mai mișună prin societate și o specie de circari, de ciudați și de exaltați, de ipochimeni care ar sta și-n cap, numai să atragă atenția asupra lor, să capete și ei o fărâmă de popularitate, vezi tipul acela de avocat penibil, amator de show, din ancheta de la Caracal. Sunt tot un soi de impostori și clovnii ăștia care nu-și cunosc treaba. Iar ei trebuie demascați și puși la locul lor, trași pe margine, pentru că altfel ne vom sufoca sub atâta incompetență, nesimțire și obrăznicie. Putem începe, fiecare, să facem un pic de curățenie în locul unde stăm, să aerisim, să scuturăm, să aruncăm gunoiul. Putem scăpa de impostori, de inșii dubioși, de lichele, de parveniții fără scrupule, dacă renunțăm la comodități, la lașitate. La frică. Frica e atât de urâtă, de umilitoare, dar există și un fel de teamă care te ține într-o stare de veghe, și aceea e benefică. Pentru că nu te lasă să te moleșești, să devii inert, flasc, „vegetal”. Nu te lasă să accepți josnicia, sordidul, abjecția, fiindcă te pot atinge, te pot infecta. Cum să rămâi curat în mijlocul mizeriei? Nu ai cum, trebuie să o înlături. Știu că e o treabă grea, că e obositoare, că e nevoie de o voință de fier și de multă tenacitate ca să duci la bun sfârșit operațiunea de curățenie. Dar ea trebuie făcută, dintr-un raționament foarte simplu. Dacă lăsăm murdăria să crească, dacă tolerăm minciuna și impostura la nesfârșit, ele ne vor copleși și nu vom mai avea nicio șansă să ieșim la lumină. Știți ce spunea un înțelept ? „Nu vă puteți juca cu animalul din voi fără a vă preface în animal, nici cu minciuna fără a pierde dreptul la adevăr, nici cu cruzimea fără a vă altera sensibilitatea și gândirea. Cine vrea o grădină îngrijită nu păstrează un strat pentru buruieni.”
