In ultimii ani se aude din ce in ce mai des sintagma “suntem popor crestin, deci”… Orice decizie luata la nivel politic, social ori chiar economic este imediat taxata de unii pe acest sablon.
Invatamântul este cel mai amenintat deoarece grupurile de presiune infiintate sub obladuirea Patriarhiei au inceput sa impuna decizii in scoli. Cazul cel mai recent este cel al Halloweenului, o sarbatoare la fel de crestina ca si Craciunul, de exemplu (in sensul ca desi are origini pre-crestine, a fost transformata si adaptata de religia crestina).
Daca ne amintim, au aparut, dintr-o data, vedete TV care se declarau evlavioase pâna-n maduva oaselor si indemnau poporul sa-si trimita copiii sa se inscrie la orele de Religie. Si anul acesta, dupa ce s-a dat ordinul de zi impotriva Halloweenului, acelasi spectacol: vedete de carton, unele cu kilometrajul dat peste cap, au aparut in spatiul public sustinând ca Halloweenul nu e sarbatoare crestina, nici româneasca, deci ar trebui, daca nu interzis, macar boicotat.
Culmea este, si aici facem o paranteza, ca Halloweenul este tot atât de crestin cât este si jocul caprei sau al mascatilor de Anul Nou, de exemplu. Si mascatii de Halloween si cei de Anul Nou au acelasi rol simbolic: sa alunge spiritele rele care se intorc pe Pamânt ori in ajunul Zilei Tuturor Sfintilor, ori la cumpana dintre ani.
Dar, “suntem popor crestin si nu ne trebuie Halloween”, zic unii autodeclarati aparatori au valorilor autentice românesti. Din pacate, asistam la un conflict tot mai acut intre valorile democratice si valorile asa-zis crestine promovate de unele organizatii.
Democratia spune ca fiecare are dreptul sa creada sau sa nu creada in ce vrea; curentul “poporului crestin” care vine puternic din anumite zone ale societatii neaga acest drept si sustine ca trebuie sa avem cu totii aceeasi credinta, sa respectam aceleasi reguli sociale si sa nu cumva sa derapam de la ele. Curentul “suntem popor crestin” nu recunoaste alte religii (sa ne amintim doar de scandalul moscheii de la Bucuresti), nu recunoaste compasiunea pentru victime (daca ne aducem aminte de ura contra refugiatilor) si nu accepta ca unii oameni au alte preferinte sexuale, gândesc altfel, se manifesta altfel sau ca le place alt gen de muzica.
Iar acest curent, desi se defineste a fi unul de sorginte crestina, nici macar nu este religios, ci este un curent extremist-totalitar care paraziteaza doar credinciosii, profitând de religiozitatea acestora.
