Ca adulți, nu putem să hotărâm dacă un copil se simte în siguranță. În schimb, avem un rol esențial să îi ajutăm în acest proces.
Când vorbim despre siguranță, nu ne referim doar la absența unui pericol fizic. Este mai mult decât atât. Dintr-o perspectivă terapeutică, aceasta nu este reprezentată de un singur element, ci de multiple aspecte interconectate.
Siguranța relațională/ emoțională- „Sunt în siguranță cu tine?”
Se manifestă prin: a avea emoțiile validate; a fi înțeles, nu judecat; atitudini sigure și predictibile din partea adulților; limte ferme, dar stabilite cu blândețe.
Siguranța mediului/ socială- „Este acest loc sigur pentru mine?”
Un mediu sigur implică: așteptări clare; nu foarte multe cerințe în același timp; rutine previzibile; comunicarea schimbărilor; spații ordonate și liniștite.
Siguranța senzorială- „Se simte corpul meu în siguranță?”
Acest tip include: zgomote, lumini și mișcare ușor de gestionat; accesul la activități de stimulare senzorială; haine și texturi care se simt confortabil pe piele; sprijin în caz de suprastimulare (fără forțare atunci când copilul nu mai poate).
Când toate cele 3 criterii sunt îndeplinite, apare siguranța cognitivă. Cu alte cuvinte, copilul a ajuns în punctul în care are o legătură sigură cu adultul, se simte confortabil, prin urmare este capabil să învețe abilități noi.
Reglarea emoțională a unui copil depinde de starea de siguranță pe care o simte sau nu în acel moment. Când apare sentimentul că ceva este nepotrivit, întregul corp intră în alertă- apare evitarea sau refuzul, atitudini ce par a fi „manipulatoare”, crize de plâns sau țipete, atitudini de retragere sau de agitație. Acestea nu sunt simple comportamente. Sunt semnale prin care copilul ne transmite că nu se simte în siguranță. În loc să ne întrebăm „Cum pot să schimb comportamentul?”, este mult mai eficient să ne gândim „Ce element al siguranței lipsește?”. Următorul pas? Reducerea cerințelor și așteptărilor. Reconectarea cu cel mic. Ajustarea mediului.
Ca adulți, nu putem să stabilim dacă un copil se simte în siguranță. În schimb, avem toate resursele pentru a construi contexte în care să o prioritizăm. Fără siguranță, nu există reglare emoțională. Iar fară reglare emoțională, nu poate apărea învățarea.
Ionescu Daria-Elena
Psihopedagog – Logoped
