Mai sunt doar 10 zile pâna va suna clopotelul in toate scolile din judet: incepe un an nou scolar! Si in acest an vom consemna emotiile, lacrimile, miile de buchete de flori, mirosul proaspat de vopsea, curatenia din salile de clasa, bucuria parintilor, discursurile oficialitatilor.
Si e normal sa fie asa, mii de copii si zeci de dascali au trecut in arhive, alte mii deschid o noua pagina din istoria scolilor. Rezultatele merituoase au fost contabilizate, premiantii si olimpicii au urcat pe panourile de Excelenta din fiecare scoala, urmeaza noi si noi provocari, la care sunt chemati sa dea raspuns prichindeii de la clasa pregatitoare, pâna la elevii de liceu, dimpreuna cu profesorii, invatatorii, educatorii, directorii de scoli, inspectorii si ministrii.
Va fi o zi, o singura zi festiva, urmata de multe alte zile de studiu, de examene, evaluari, pregatiri. Din pacate, insa, nimeni nu va vorbi de carentele anului trecut, de neimpliniri, de milioanele de absente, de retragerile din scoli, exmatriculari, de procentele jenante de la BAC. Si acestea fac parte din procesul de invatamânt.
De obicei, festivitatile au loc in curtile scolilor, niciun oficial nu se va deplasa sa vada, sa constate ca scoala nu are un grup social igienic, si anul acesta copiii vor merge la acelasi grup social vechi, fara usi, fara protectie, practic o gaura in pamânt, ce sa mai vorbim de apa, sapun si hârtie. Conducerile scolilor stiu, dar nu spun o vorba ca scoala nu are apa curenta, nu are incalzire suficienta, elevii vor bea apa din aceeasi galeata ruginita, cu aceeasi cana sparta. Din experienta anilor trecuti, stiu ca nu toti elevii vor primi manuale scolare noi, altii nu vor primi deloc, nu au mai ajuns banii.
S-a uitat vreun consilier, vreun primar, deputat, senator, inspector in ochii unui copil vaduvit de bucuria imbratisarii unui manual, a unui caiet nou? Multe scoli, mai ales din mediul rural, nu vor primi autorizatie sanitara de functionare, nu au primit niciodata, dar isi deschid portile ca si cum ar avea. In suficient de multe scoli, localurile nu au fost igienizate, altele sunt inca in constructie, copiii fiind nevoiti sa invete in sali improvizate, inghesuiti, in doua schimburi, cum este la Stanisesti, salile de sport neterminate de ani buni se macina sub privirile neputincioase ale copiilor, profesorilor, cum este la Secuieni.
Se ocoleste cu buna stiinta a se vorbi clar si raspicat despre lipsa profesorilor titulari, cu studii de specialitate, sute de catedre sunt inca pe suplinire. Cu siguranta, toate acestea le vom invoca doar atunci când are loc un eveniment nedorit sau când când cutitul a ajuns la os, iar rana s-a infectat.
