36 de ani, o viatã pentru unii. Pentru ei, bariera de timp intre anul abosolvirii Institului Pedagogic (in 1970) si timpul revederii (2006). Au absolvit 53. La intalnire au mai venit doar 15. Unul nu avea cum sã fie prezent, ii pãrãsise de tot, reintalnirea s-a organizat prea tarziu ca sã-l mai prindã in viatã. Ceilalti 37 absenti, au fost si ei doborati. De timp. Care lucrase in amintirile anilor de facultate, peste care a crescut omul, cu fricile si orgoliile sale. Dupã 36 de ani, doar patru profesori au mai rãspuns chemãrii fostilor studenti: Ion Mitrea (confundat cu unul dintre studentii tarzii),
Ion Murariu, Victor Tãnãsescu si Ioan Cioban. In bucuria reintalnirii un firicel de tristete s-a prelins printre crãpãturile sufletului, provocand un firesc moment de reculegere, parcã pentru prea multi profesori plecati din lumea asta: Iulian Antonescu (cel care a dat numele Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”), Iulia Vãcãrasu, Mihai Bãlan, Lupu Nicolae, Victor Constantin, Vasile Bãcãoanu si Ion Martiniuc. Prima intalnire de promotie a absolventilor anului 1970 a Sectiei Istorie Geografie – Institutul Pedagogic de 3 ani s-a petrecut in sala de conferinte a actualei Facultãti de Litere. 36 de ani. Doctori in stiinte, directori de scoalã, inspectori, cercetãtori, cu copii si chiar nepoti si pulbere de amintiri, adunatã in pãr, in barbã. Asistand la prea multe „nerecunoasteri”, profesorul Mitrea a sugerat celor veniti la intalnire sã se salute cu buletinul in manã, poate asa s-or recunoaste. Panã si cei mai “viteji”, au cedat sub forta emotiei in timpul intonãrii imnului Gaudeamus Igitur. Si apoi, au curs toate, tot mai firesc, amintirile, mãrturisirile, sampania. Timp de cinci ore. Au venit din toate colturile tãrii, pe unde ii purtase pardalnica in cei 36 de ani. Organizatorii momentului („sufletul” fiind Maria Pãncescu) au gãsit un final al intalnirii cum nu se putea mai potrivit: vizionarea unui film cu Bacãul de altãdatã, realizat de Vladimir Lucavetchi si Eugen Grigore. Si amintirile si-au gãsit astfel suport si in imagini, pe strãdutele pe care au mers pasii in urmã cu 36 de ani. “Sã copilãrim/Sã descoperim crenguta verde/Zeii bãtrani stiu incã sã petreacã”. Si au petrecut apoi, la un elegant restaurant din Bacãu, panã tarziu in noapte, cand la un pahar de vin firile au iesit de sub haina prea maturitãtii, dezvãluind pe Gribi, Gioconda sau altul, asa cum erau la 20 de ani. Si-au promis cã se vor revedea curand, incã 36 de ani fiind totusi prea mult, chiar si pentru cei mai optimisti.Scris de Laura Huiban
