Membri ai sindicatului „Familia”, angajați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, au protestat ieri în fața Prefecturii.
Reprezentanții sindicatului îi acuză pe managerii DGASPC că: le-ar fi diminuat discreționar și unilateral sporul pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, de la 100% la 40%; ar fi încercat să modifice unilateral programul de muncă, încălcând prevederile Codului Muncii și Contractului Colectiv de Muncă; au externalizat serviciile medicale din centre. Etc. Șoptit sau public, se spune că managerii DGASPC au exercitat presiuni pentru a împiedica protestul de ieri.
Reprezentanții unor filiale din țară ale sindicatului „Familia”, prezenți la protest, spun că în județele lor nu există asemenea probleme… Neîndoielnic, în culise se zvârcolesc mai multe cauze. Cred că și aici, ca în toată România, există o voluptoasă atracție către interpretarea subiectivă (abuzivă?) a legii. Grav este faptul că domeniul bulversat este unul de excepție: al protecției Copilului. La fel de gravă este neputința managerilor DGASPC de a rezolva firesc, „fără stradă”, acest conflict.
Unui manager modern nu trebuie să-i lipsească aptitudinile de aplanare a conflictelor. Găsim și în acest conflict otrava clasică picurată de managementul românesc al multor instituții și firme în sufletul salariaților, sperându-se că aceștia vor încremeni în poziția ghiocelului blazat. Intervine însă managementul… Străzii. „Strada”, protestul strigat în urechile orașului, țării și Copilului inocent o să rezolve și acest conflict.
Nu pot uita ce-a spus Martin Luther King: „Omul trebuie să descopere cum să rezolve orice conflict fără răzbunare, agresiune şi război. Fundamentul acestei metode este iubirea”. Am fi naivi să revendicăm în acest conflict sentimente de iubire. Dar putem revendica măcar sentimentul de respect pentru Lege, Om și drepturile Copilului.
