După mai bine de cinci luni de carantină gratuită şi inexplicabilă (şi) a culturii, închiderea efectivă a instituţiilor şi spaţiilor culturale, în sfârşit, guvernaţilor, (i)responsabililor din domeniu le-a revenit mintea la cap şi, pas cu pas, încet-încet, cu suficiente măsuri de protecţie împotriva infectării cu noul coronavirus, am revenit aproape la normalitate: avem voie să „consumăm” cu grijă produse culturale! S-a întâmplat şi la Centrul de Cultură „George Apostu”.
După ce săptămâna trecută, publicul băcăuan s-a întâlnit cu ziarişti din Bucureşti şi Bacău la Muzeul de Artă Contemporană, care au vorbit din cărţi şi, mai ales din experienţele proprii, despre fricile, responsabilităţile şi speranţele gazetarilor, teme perene ale teoreticienilor, dar şi ale celor care practică această meserie, în acest sfârşit de săptămână, în superbul decor natural al Grădinii cu statui, unică în România, Gheorghe Geo Popa, directorul Centrului de Cultură „George Apostu” a pus în scenă o seară memorabilă, din ciclul „Provocări colocviale”, care, cu siguranţă, va face parte din istoria de 30 de ani a acestei prestigioase instituţii de cultură, aflată în curs de redactare.
S-au redeschis teatrele, şi tema pusă în discuţie nu putea ocoli starea şi rostul teatrului în perioda pandemiei cu SARS-Cov-2: „Despre actualitate și teatralitatea ei”. Au acceptat să răspundă pozitiv acestei provocări dramaturgul Mircea M. Ionescu, înnobilat în 2019 de Academia Română cu Premiul „Ion Luca Caragiale”, pentru dramaturgie, și Teatrul Municipal „Ariel”, din Râmnicu Vâlcea. De data aceasta, „Provocările colocviale” au avut un format extins, programul derulându-se pe parcursul a două zile.
Joi, 10 septembrie, a conferenţiat „Despre actualitate şi teatralitatea ei” Mircea M. Ionescu, personalitate a culturii române, cu o viaţă şi activitate fabuloase, de la înălţimea cărora a captat interesul şi atenţia publicului prezent. „Istoria este o colecţie de actualităţi”, astfel că am intrat în Grecia Antică, cu Diogene în prim plan, s-a oprit la J.P. Sartre, în Europa contemporană şi, apoi, mai aproape, la dramaturgia românească, M. Sorbul, I.L. Caragiale, Eugen Ionescu, Urmuz, D.R. Popescu, Fănuş Neagu sau Teodor Mazilu. A fost o plăcere să-l asculţi, mai ales că nu a ocolit problemele actuale ale teatrelor din România, mai ales a celor din provincie, relaţia autor-regizor, autor-instituţii, scenă-public. La temă a intervenit şi Geo Popa, un fin cunoscător din interior al fenomenului, actor, regizor, manager.
Un alt invitat al serii a fost Dinu Grigorescu, dramaturg, critic de teatru, care, după inedite şi incitante scurte istorii din viaţa teatrală românească, într-o manieră occidentală a adus în faţa publicului două cărţi, două titluri de referinţă din dramaturgia actuală: „Dallas 2020” (Editura Tracus Arte, 2020) și „Finis coronat (virus) opus! sau Nebună poftă de viață pe timp de pandemie” (Editura Ghepardul, 2020), cu o prefaţă de Geo Popa, semnate de Mircea M. Ionescu.
Concluzia, chiar dacă pare o îndrăzneală: avem dramaturgi, buni dramaturgi, avem teatre, mai avem nevoie de directori, secretari literari şi regizori deschişi la minte, cu dragoste faţă de „teatrul naţional”, avem şi este urgentă nevoie de susţinerea din partea statului nu numai a fenomenului, ci concret al teatrelor şi actorilor. „Teatrul, a încheiat magnifica seară Geo Popa, este cea mai mare tribună a unei societăţi, iar dacă cineva îşi propune să distrugă această scenă, poate fi considerat un atentat la frumuseţea şi sănătatea unei naţiuni”.
Programul serii de 10 septembrie a inclus şi un inedit recital susținut de Adrian Petrescu (oboi și soprano saxofon), solist al Filarmonicii „George Enescu” din București.
După cum cititorii au observat, Provocările colocviale l-au avut în prim plan pe dramaturgul Mircea M. Ionescu, iar a doua zi, 11 septembrie, de la ora 20.00, a avut loc spectacolul cu piesa „Valoroasa actriță fără teatru”, de Mircea M. Ionescu, pusă în scenă de Teatrul Municipal „Ariel” Râmnicu Vâlcea, într-o interpretare de excepție a actriței Cătălina Sima. Regia și scenografia Alin Holcă, iar coregrafia spectacolului a fost realizată de Mălina Andrei.
Au fost două seri frumoase, pline, cu invitaţi şi teme speciale, actuale, păcat că (nu-i prima dată) intelectualitatea băcăuană iese greu din casă, cum nici prea mulţi actori, regizori, profesori de literatură etc. nu am văzut în Grădina cu statui. La teatru, într-o călătorie spre eternitate. Programul cultural pentru anul 2020 al Centrului de Cultură „George Apostu” se desfăşoară sub genericul „Artă, Cultură, Tradiție – Călătorii spre eternitate”.
