Andrei Vatră se identifică bine cu istoria recentă a divizionarei B Aerostar Bacău. Cu el în teren, „aviatorii” au promovat în Liga a III-a. Cu el pe bancă, în calitate de antrenor secund, băcăuanii au revenit, după aproape trei decenii de așteptare, în eșalonul al doilea. Și tot lui i s-a încredințat, de data aceasta din postura de antrenor principal, misiunea de a redesa echipa în finalul ediției 2018-2019. Iar în acele ultime șapte etape ale sezonului, parcursul Aerostarului a demonstrat că dacă înlocuirea lui Florin Bratu cu Andrei Vatră s-ar fi produs ceva mai devreme, poate că „aviatorii” ar fi reușit salvarea de la retrogradare. Vatră speră ca ceea ce nu s-a putut în 2019 să se izbutească acum, când face echipă pe banca tehnică a Aerostarului cu „principalul” Daniel Munteanu. „Suntem montați să ne luptăm până la capăt pentru a reuși rămânerea în liga secundă”, mărturisește Andrei Vatră, protagonistul rubricii noastre, (S)PORTretul săptămânii.
Data și locul nașterii: 21 octombrie, Bacău .
Stare civilă: căsătorit cu Beatrice, au împreună două fete. Ce mare, Alexandra are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Ferdinand, la profilul mate-info. Mezina familie este Alice (numele a fost ales de sora sa mai mare, inspirată de „Alice în Țara Minunilor”), care are 11 ani și este elevă în clasa a IV-a la Școala „George Bacovia”.
Principala realizare profesională: „Principalele realizări profesionale se leagă de promovările cu Aerostar. Mai întâi în Liga a III-a, ca jucător și apoi în Liga a II-a, ca antrenor seciund”.
Principalul regret profesional: „Faptul că nu am reușit să ne menținem în eșalonul secund, în urmă cu doi ani, deși am fost foarte aproape. Dacă mă înțelegeți, sper ca acesta să rămână principalul regret profesional”.
Sportivul preferat: „Nu vine din fotbal, ci din tenis. Este vorba de Roger Federer și am să explic și ce mă impresionează cel mai mult la el, dincolo de calitățile tehnice și fizice: puterea de a găsi, chiar și la 38 de ani, motivația necesară de a se pregăti și de a juca un tenis de mare clasă”.
Hobby: „În afară de fotbal, nu știu dacă am vreun hobby. Îmi mai place să joc câte un rummy cu prietenii, dar acesta nu e un hobby. Oricum, nu le am nici cu pescuitul, nici cu vânătoarea”.
Mâncarea preferată: „Cea tradițională românească. Dacă ar fi însă să aleg un singur fel, acesta ar fi musacaua gătită de mama. E delicioasă”.
Muzica preferată: „Ascult muzică mai mult în mașină, la radio. Preferata mea este Andra”.
Actori favoriți: „Tom Cruise. Cred că am văzut <Top Gun> de cel puțin zece ori. Iar ca actriță, îmi place Sharon Stone”.
Nu poate trăi fără…: „Familie, prieteni și fotbal”.
Vacanța perfectă: „Cu familia, normal, poate și cu câțiva prieteni și sigur într-un loc cald, eventual pe o insulă mai exotică. De exemplu în Maldive, că tot nu am ajuns încă acolo”.
Oraș de suflet: „Înainte de toate, Bacăul, pentru că aici m-am născut și aici trăiesc. Iubesc însă și Londra. Am vizitat Londra de mai multe ori- am două cumnate acolo- și m-a impresionat din toate punctele de vedere”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Un telefon, pentru a comunica cu familia și cu prietenii, o drujbă pentru a-mi construi o barcă cu care să mă întorc cât mai repede la ai mei și un pistol cu rachete semnalizatoare ca să fiu reperat și, implicit, recuperat, cât mai rapid de vreun vas” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „În primul rând, să-mi știu familia și pe toți cei dragi sănătoși și fericiți. A doua dorință este să ne salvăm anul acesta de la retrogradare. Și mi-aș mai dori să prind ziua în care, ca antrenor al unei echipe băcăuane, să evoluăm pe noul stadion al orașului”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Jurgen Klopp. Este modelul meu de antrenor. Am citit mai multe cărți avându-l ca subiect sau ca autor”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Nici nu am făcut și nici nu-mi place să fac nebunii. Iubesc să am pământul sub picioare și la propriu, și la figurat. Asta se naște și din faptul că mi-e frică și de avion, și de apă”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Că viața e frumoasă și că merită trăită în detaliile sale. Când spun detalii mă refer că, înainte de pandemie, nu acordam interesul cuvenit lucrurilor mărunte (dar atât de importante, la urma-urmei), care ne compun, de fapt existența”.
Ascultă sau spune bancuri? „Și, și. Să spun un banc? OK, dar e cu prostii. Să-l cosmetizăm puțin ca să poată fi publicat. Așadar, doamna învățătoare le cere elevilor ca a doua zi, fiecare dintre ei să vină la școală deghizați în câte un copac. Toți se conformează, alegând tot felul de costumații, mai puțin Bulă, care se prezintă gol-goluț, cu o pară de duș înfiptă în fund. Învățătoarea ia foc: <Păi bine, băi Bulă, nu ți-e rușine? Nu doar că nu te-ai deghizat într-un copac, dar mai vii și dezbrăcat, să faci circ în clasă!> La care Bulă: <Dar nu-i adevărat, doamna, nu vedeți că sunt și eu un copac?> Învățătoarea, și mai furioasă: <Ce copac, băi nesimțitule, că te iau la palme>. Bulă, foarte sigur pe el: <M-am deghizat într-un curcuduș>”.
Cum se vede la 70 de ani: „Înconjurat de toți ai mei și mai ales de nepoți și cu un confort financiar care să-mi permită să călătoresc peste tot în lume cu soția mea”.
