Umorul este o lacrima, un hohot, un zâmbet, un elogiu adus prieteniei. La sfârsitul saptamânii trecute, Victor Eugen Mihai – VEM ne-a invitat la o cafea amara. Sunt pe simezele Muzeului de Arta Contemporana al Centrului de Cultura “George Apostu” 80 de “vemuri”. Ce este un vem?
“Vemul e codul râsu-plânsului unei lumi atât de vechi si atât de noi, pentru care salvarea nu mai vine, pentru ca salvarea pur si simplu nu vine pentru fantose…Si nici speranta…” (prof. dr.Gheorghe Iorga)
Despre expozitia de caricatura a artistului Victor Eugen Mihai am auzit inca din primavara, si promitea – inca de atunci -, stiind fisa tehnica si colectia de premii (nationale si internationale) a autorului. Inedit si profund sunt atributele principale al manifestarii. A fost un vernisaj cum rar se vede prin galeriile noastre: a fost poezie, muzica, umor, au fost Geo Popa, Bogdan Matei, Liviu Mera, Gheorghe Iorga, Val Manescu, au fost toti prietenii lui VEM “Pe urmele lui George Apostu”.
A fost un elogiu adus prieteniei…
Vempatia
M-a bucurat mult reîntâlnirea cu VEM, prilejuita de frumoasa lui expozitie de la Centrul de Cultura “George Apostu”, însotita de un aspectuos, bine realizat album care-i este dedicat si de un workshop prezentat la vernisaj. Ne stim demult, am lucrat împreuna la prima televiziune libera din Bacau, la TV Symbol, la “Desteptarea”, si am colaborat si la centrul de cultura mai sus amintit. VEM înseamna pentru mine ceva foarte important- întruchiparea unei desavârsite politeti, a unei colegialitati civilizate. Dotat cu spirit din belsug, el îl foloseste însa mult mai bine decât altii, în profesia de jurnalist si în arta lui, în caricatura. VEM e calm, reflexiv, echilibrat, eficient, cu simtul relativului, având o sclipire ghidusa în ochi, un zâmbet subtire în coltul gurii, si o ascutita observatie, o vorba de duh mereu la purtator.
Având atâtea calitati si un savuros simt al umorului, evident!, e o placere sa lucrezi cu el, pentru ca trezeste lesne empatia, vempatia. Despre vempaticul VEM si micul sau univers populat cu imagini ale disfunctionalitatilor si degradarii umanului era vorba si în performance-ul din seara vernisajului, urmare a workshop-ului pus în opera de Geo Popa, care a si comparut, la un moment dat, alaturi de performerul Bogdan Matei (un
Carmen Mihalache, critic de teatru
Avem nevoie sa mai si râdem
“Un vernisaj deosebit, un spectacol, caricatura poate sa faca spectacol, sa râzi si la un vernisaj foarte bine organizat. Toata aceasta nebunie frumoasa a facut dintr-un vernisaj un eveniment rar, inedit, placut. Autorul, VEM, dupa cum este cunoscut ca artist ar trebui sa faca demersurile necesare pentru a deveni membru al Uniunii Artistilor Plastici. Merita. Eu m-am simtit foarte bine in aceasta seara si recomand si bacauanilor sa vina la expozitia lui VEM, avem nevoie sa mai si râdem, deoarece de o bucata de timp mai mult ne apuca plânsul.”
Prof. Dr. Aurel Stanciu, artist plastic
Ridicolul realitatii
Ce se mai poate face cu lumea asta întoarsa pe dos, misunând de caricaturi umane cocotate în jilturile puterii, de naivi care mai cred în valoare, de gogomani inculti care dau lectii si rezolvari marilor dileme? Castigat ridendo mores, numai prin râs mai poate fi salvata omenirea, doar ironia sarcastica ne mai poate scoate la liman. Expozitia de caricatura a lui Victor Eugen Mihai, excelentul album lansat cu acest prilej, printr-un insolit si încarcat de surprize spectacol-eveniment, realizat cu expresivitate de actorul Matei Bogdan – si punctat fulminant si apoteotic într-un final semnat inconfundabil de Geo Popa – mi-au întarit convingerea ca e nevoie de înzestrari speciale ca sa reusesti sa faci ceva unic, sa extragi extraordinarul din banal, sa impresionezi prin simplitate inteligenta.
Grafismele lui VEM tac cu umor, ridiculizând metehnele umane, nu neaparat cu hohote stridente de râs, ci îndemnându-ne la meditatie: oare nu cumva si despre mine-i vorba în povestea asta? Ca nimic nu e mai hilar decât realitatea, a dovedit-o si numerosul public prezent care si-a afirmat fara ezitare simtul umorului, pozând cu veselie îndaratul unor rame goale, în rol de caricaturi vivante.
Val Manescu, scriitor
“Eu am pus pe simeze, cu prietenie, situatii din viata. Viata este o caricatura in sine. Caricatura este viata de zi cu zi, fara foto shop. Ma bucur ca au venit foarte multi prieteni, multi tineri.”
Victor Eugen Mihai – VEM
