În 1851, la Paris, în cadrul primei Conferințe Sanitare Internaționale, au fost stabilite norme riguroase pentru prevenirea răspândirii holerei, ciumei și febrei tifoide. Aceste norme sunt, și astăzi, mai mult decât un ABC al domeniului. Societatea civilă internațională crede că Beijingul poartă vina actualei pandemii, din cauză că oficialii chinezi n-au respectat nici măcar recomandările elementare ale amintitului forum sanitar. Reacțiile sunt interesante. Între altele, 32 de milioane de întreprinderi mici din SUA, printr-o plângere la un tribunal federal, au solicitat Chinei despăgubiri de 20 de trilioane de dolari. A urmat demersul juridic al unui grup de reflecție din Marea Britanie, care solicită chinezilor o despăgubire de 6 trilioane de dolari. La unison, liderii chinezi sunt acuzați de răspândirea nenorocirii și prin: intimidarea medicilor, a oamenilor de știință și jurnaliștilor, recurgerea la falsuri, dezinformare, mușamalizare și la distrugerea probelor. Pragmatici, americanii își asumă faptul că procesul a fost intentat chinezilor doar în conformitate cu legislația internă din SUA, în lipsa unor reglementări juridice internaționale. În consecință, se așteaptă ca plângerile penale să fie respinse. Din zona oficială se aud doar mârâituri lașe. În România, nu sunt auzite nici măcar acestea. Este de neînțeles faptul că Organizația Mondială a Sănătății – pe care o percep acum ca pe o adunătură imorală/ incompetentă/ criminală – a reacționat foarte târziu și ineficient față de pandemie. ONU, care, între altele, are ca obiectiv și „respectarea dreptului internațional”, a arătat, și în acest context, aidoma unui mamut numai bun de trimis la un muzeu prăfuit. NATO, un alt declarat apărător al vieții și drepturilor omului, alianță politico-militară care gestionează 70% din cheltuielile militare ale lumii, a reacționat menținându-se pe valul sfidător al înarmărilor. UE, vai de mama ei!… Oficialii României, reacție de nota -1, din toate punctele de vedere.
