La finalul acestei săptămâni vor avea loc, la București, Campionatele Naționale de atletism pentru Seniori și Tineret Indoor. Luna trecută, Federația Română de Atletism avansa ca ipoteză mutarea Naționalelor de la București în Bacău. Ideea avea la bază faptul că Bacăul se dovedea o locație mai sigură (Capitala prezenta la vremea respectivă o rată ridicată de infectare cu COVID-19) și, totodată, o gazdă OK, în condițiile în care aici se organizase, fără niciun fel de probleme, și prima etapă a Campionatului Național, din 16-17 ianuarie.
Decizia Federației a stârnit mare vâlvă printre cluburile bucureștene, iar principalul ecou mediatic s-a regăsit într-un editorial semnat în Gazeta Sporturilor de Ovidiu Ioanițoaia. Reputatul jurnalist consemna plângerile contestatarilor. Le dădea dreptate deși, la o analiză pertinentă, o bună parte dintre ele nu erau sub nicio formă întemeiate. Plus că problema era privită doar dintr-o parte a baricadei.
Pe lângă invocarea unui surplus de cheltuieli cu deplasarea și cazarea (de parcă un drum de două zile la Bacău ar fi fost un capăt de lume pentru cluburi cu fonduri grase), granzii din București s-au lamentat de infrastructura Sălii de Atletism din Bacău, motivând că aceasta este depășită, că „aici ultima competiție de anvergură a avut loc în 1991”, că pista de alergare e veche și „tare ca piatra”, că „turnantele sunt foarte strânse ceea ce pune atleții în imposibilitatea de a-și atinge obiectivele propuse” și că „deși reprezintă cluburi din provincie, alți sportivi fruntași se pregătesc în Capitală, cazul lui Marian Tănase, Marius Tone și Gabriel Bitan de la CSM Onești”. Și pentru că nimeni nu s-a gândit să asculte și „altera pars”, am contactat conducători și antrenori locali cu experiență și competență în domeniu. Părerea lor contează. Cel puțin pentru noi, mai ales că acum, când Naționalele au revenit la „tăticul București”, apele par să se fi linșitit.
Așadar, Sala de Atletism din Bacău a fost gazdă bună, an de an (și nu doar în îndepărtatul 1991) unor etape de Campionat Național, dar și finalelor Campionatului Universitar. Pista nu este tare ca piatra, ci elastică, iar pentru atleții care vizează recorduri, varianta optimă nu este, ce-i drept, Bacăul, dar nici Bucureștiul, ci săli performante din Vest, cele mai apropaite și, implicit, căutate fiind la Budapesta și Viena. Să mai spunem, totodată, că poate n-ar fi fost cea mai proastă idee ca atleți ce reprezintă un club de elită precum CSM Onești să se bată pentru medaliile naționale într-o sală din județul-mamă și să încheiem cu opinia unui antrenoare cu sportivi de Olimpiadă: „După un an pierdut din cauza pandemiei, mai facem mofturi și pretenții, punând interese personale mai presus decât siguranța și sănătatea? Înseamnă că nu am învățat nimic în aceste vremuri tulburi”.
