Ca și dumneavoastră, îmi arunc ochii, în aceste zile, către pliante electorale, interviuri cu aceeași temă etc. Găsesc promisiuni care-ți provoacă instant râsul, dar și indignarea. Foarte multe sunt rupte din coasta gândirii lui Stalin, cel care zicea că o minte electorală isteață promite că va construi un pod chiar și acolo unde nu curge nici măcar un firicel de apă. Bine, îmi zic, dar unele dintre promisiuni nu put doar a minciună, ci și a prostie. Napoleon Bonaparte mă trage de mânecă, șoptindu-mi: ,,În politică, prostia nu e un handicap”.
Citesc statistici electorale și mă crucesc. Aceeași statistică este prezentată, cu argumente diferite, ca atu al unor contracandidați înverșunați. Fostul primar al New York-ului, Fiorello Henry LaGuardia, mă liniștește, șoptindu-mi calm: ,,Statisticile sunt ca alienaţii, gata să depună mărturie pentru ambele părţi”.
Privesc și către listele cu onorabilii candidați. Rămân perplex. Unii n-au competențe nici măcar pentru gestionarea fericită a micului (dar importantului) lor univers lor familial. Nu le-aș oferi nici slujba de vânzător la o tarabă cu gablonzuri și semințe. Alphonse de Lamartine mă trage de mânecă și-mi spune că am o memorie ca vai de ea. Nu-mi spusese el, cândva, știutele vorbe: ,,Cu cât îi cunosc mai bine pe reprezentanţii poporului, cu atât îmi admir mai mult câinii”?
Mă stresează și demagogia multor candidați. Cum pot să mintă atât de sfruntat? Lăsând doar pentru câteva clipe pipa din gură, Winston Churchill îmi șoptește: ,,Abilitatea politică rezidă în a putea să prevezi ce are să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare şi anul viitor, iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-au întâmplat”… Peste toate șoaptele, cea a lui Abraham Lincoln picură însă ceva optimism: ,,Votul este mai puternic decât glonțul”. Uneori, șoaptele te salvează.
