Un nume, o familie si o echipa
Se numeste Maria Rosa, dar toata lumea o stie de Bedy. “Avea doi ani si spunea ca o cheama Beediosa, stâlcindu-si numele in cel mai dragalas mod cu putinta”. Marturia apartine Adrianei, primul din cei sase copii ai lui Angelo si Erminia Moratti, una dintre cele mai bogate si mai respectate familii din Italia. Timpul a trecut, dar numele a ramas, astfel incât Maria Rosa a devenit Bedy pentru toti cei din jur. Inclusiv pentru fanii Inter-ului, club aflat in proprietatea familiei Moratti in doua rânduri, intre 1955 si 1968, sub presedentia lui “papa Angelo” si din 1995 pâna astazi, sub conducerea lui Massimo, al patrulea fiu al industriasului. Bedy este primul suporter al lui Internazionale Milano, dar si presedintele sau de onoare. “E o lady. Merita sa o cunosti”, marturisesc, mândri, tifosii “ner-azzurrilor”. Sa facem cunostiinta, deci, cu “lady Inter”!
20 de ani ascunsi al naibii de bine
Stim! Nu-i frumos sa dezvalui vârsta unei doamne. Incercati insa sa spuneti asta si celor de la wikipedia! In cazul lui Bedy Moratti, pe lânga faptul ca nu reprezinta vreun secret, vârsta este aproape un compliment. Are 70 de ani batuti pe muchie dar vreo 20 dintre ei i-a ascuns al naibii de bine, numai ea stie unde, asa ca nu-i dai mai mult de 50. Coboara cu gratie treptele hotelului “Helen”, unde este cazata Inter pe durata sejurului bacauan, intâmpinând cu un zâmbet seducator echipa de jurnalisti ai “Desteptarii”. Multumeste cu gentilete pentru micul suvenir oferit de ziar prin intermediul unei pustoaice de sase ani care a exersat, silabisind câteva ceasuri bune, formula “Questo e per lei, signora”. Apoi, Bedy deschide numarul de joi al “Desteptarii”, cel in care sosirea lui Inter este prezentata pe larg, in paginile 12-13: “Bello. Molto bello”. “A spus ca-i frumos”, isi arata cunostintele de italiana pustoaica de clasa zero care se viseaza actrita. Ca Bedy.
Actrita din “Revenge” si “Identikit”
Da, Bedy Moratti e actrita. A debutat in ’69, in “Revenge”, al lui Pino Tosini. “Ce vremuri”, isi flutura mâna, cu o nostalgie cocheta, care o apropie de o actrita mare de la noi: Carmen Stanescu. “Papa Angelo” cedase Inter-ul in urma cu un an. “Sunt ani grei, copii”, a ridicat din umeri Moratti cel batrân, aproape scuzându-se in fata lui Massimo, Bedy si toti ceilalti. Erau, intr-adevar, ani grei. “Il sessantotto”. Noua stânga. Cohn-Bendit, muncitorii care ieseau in strada si studentii care ocupau universitatile. Erau anii in care “rebela” Bedy s-a decis sa inchirieze o sala de bal din Nordul Romei, si sa o transforme in “Teatro dell’ Angelo”, edificiu care rezista si azi pe meterezele culturale ale vietii romane. Bedy a tinut sa dea teatrului numele tatalui sau: Angelo. Asta si pentru faptul ca era “fata tatii”. Rebela, frumoasa, entuziasta. “Si pasionata de Inter”, adauga Bedy. Nimic fara Inter! Se putea altfel?
“Bucatarul nostru a luat Interul”
“Eram eleva de scoala când tata a luat Inter-ul. Eram mândra foc; m-am aprins imediat dupa negru si albastru, culorile echipei. Sunam mereu duminica pentru a afla ce am facut in campionat”, surâde doamna de 70 de ani, care isi aminteste tot; ani, date, meciuri, competitii. Cele doua Cupe ale Campionilor de la mijlocul anilor ’60? “Am vazut toate meciurile din acea perioada. Toa-te! Primul dintre ele? Un derby Milan-Inter, fireste. Am câstigat noi, cu 5-4”. Bedy Moratti nu spune daca a plâns atunci când a aflat ca tatal sau a cedat Inter-ul. Si nici ce a simtit când, dupa alti 15 ani, gruparea milaneza a ajuns in mâinile lui Ernesto Pellegrini, maestrul pastelor si furnizorul alimentar numarul 1 al lui Juventus si al FIAT-ului. “Asculta, Gianni, tocmai am auzit ca bucatarul nostru a cumparat-o pe Inter”, a hohotit presedintele lui Juve, Giampiero Boniperti intr-o discutie telefonica avuta cu Gianni Agnelli, patronul “Batrânei Doamne” si a FIAT-ului.
“Barcelona, ce bucurie!”
Pe 18 ianuarie 1995, “Il Corriere del Ticino” publica, printre vânzari de masini la mâna a doua si oferte de inchiriere, urmatorul anunt: “Cedez echipa italiana de fotbal din Serie A pentru 70.000.000 lire italiene”. Fix o luna mai târziu, aflata in turneu, la Trieste, Bedy Moratti deschidea televizorul si afla cu stupoare, dar si cu infinita bucurie, ca fratele sau, Massimo achizitionase Interul de la Ernesto Pellegrini, “bucatarul” din butada lui Boniperti. “Pentru mine, Inter reprezinta totul. Si ma bucur ca Inter a reintrat in patrimoniul familiei Moratti deoarece Moratti inseamna Inter si viceversa”, precizeaza signora Bedy. Cea mai pretioasa amintire? Poftim intrebare! “Eliminarea Barcelonei si câstigarea Ligii Campionilor in 2010. O bucurie extraordinara, pe care sunt sigura ca suporterii nostri o vor mai trai. Veti vedea!”. N-avem niciun motiv sa ne indoim, atunci când asigurarile sunt date de Maria Rosa Moratti. Pentru toata lumea, simplu, Bedy.
