Duminica a VII-a după Sfintele Paşti este rânduită de Biserica Ortodoxă spre prăznuirea celor 318 Sfinţi Părinţi participanţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, şi ea urmează, nu întâmplător, praznicului celui mare al Înălţării Domnului, pe care l-am sărbătorit joi. Înălţarea cu trupul la cer a Domnului nostru Iisus Hristos reliefează cinstea de care se bucură firea noastră omenească, aceea care stă de acum înainte, prin Fiul, la dreapta Tatălui în Ceruri. Iisus Hristos nu s-a despărţit aşadar definitiv de oameni prin Înălţare, aşa cum nu s-a despărţit nici de Tatăl şi de Duhul, prin Naşterea ca om, ci rămâne pururea alături de noi, una cu noi. Tocmai această unitate a Bisericii, grav ameninţată de erezia lui Arie, a fost apărată, sub asistenţa Duhului Sfânt, de Părinţii Sinodului I Ecumenic. Primul Sinod a fost convocat în anul 325 la Niceea, un orăşel de lângă Constantinopol, de către primul împărat creştin, Constantin cel Mare, şi mama sa Elena. Au fost invitaţi la adunare, pe cheltuiala statului, toţi ierarhii din imperiu, unii dintre ei abia eliberaţi din închisori şi purtând încă urmele persecuţiilor. Scopul acestei întruniri era refacerea unităţii Bisericii şi restabilirea credinţei celei adevărate, grav afectată de apariţia unui mare eretic, anume Arie, care învăţa pe creştini o credinţă nouă, zicând că Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o fiinţă cu Tatăl şi că a „fost un timp când Fiul nu era”. Erezia lui s-a răspândit în câţiva ani atât de mult încât rupsese Biserica în două şi ameninţa să se răspândească în tot Imperiul Roman de Răsărit şi de Apus. În timpul Sinodului cei 318 Sfinţi Părinţi au dat anatemă pe ereticul Arie şi învăţăturile sale hulitoare de Dumnezeu. Părinţii au dogmatisit că cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, sunt de o fiinţă şi nedespărţite. Sfântul Ierarh Spiridon, căutând să lămurească pe Arie despre taina Preasfintei Treimi şi cum că toate cele trei persoane sunt de o fiinţă şi de aceeaşi cinste, a luat o cărămidă arsă şi, făcând semnul sfintei cruci, când a strâns cărămida, focul care a ars-o s-a ridicat în sus, apa a curs pe pământ şi lutul a rămas în mâna lui. Cărămida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul închipuia pe Tatăl, lutul pe Fiul întrupat şi apa pe Duhul Sfînt, Mângâietorul care a fost trimis în lume.
Hristos S-a Înălţat!
Pr.dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
