În îndepărtata împărăție Mu se iscase acum câteva sute de ani o zaveră pricinuită de modul în care erau împărțite roadele muncii. Sclavii, munciți toată ziua și hrăniți cu te miri ce, se revoltaseră, îi alungasera pe landlorzi și își hotărâseră cotă-parte egală din recolte.
Landlorzii, refugiați în împărăția vecină, căutau soluții ca să reintre în posesia averilor. Au angajat niște oameni pe care i-au trimis în Mu ca să agite lumea. Oamenii, numiți engiști, au început să-i întărâte pe locuitorii din Mu că împărțeală nu s-ar face tocmai corect, că unii fură din recolte, că nu-s oameni specializați în împărțitul grânelor și că economia împărăției e în pericol deoarece crește prea repede și asta este foarte rău.
În scurt timp, oamenii din Mu fierbeau nemulțumiți de situație. Deși trăiau mult mai bine decât pe vremea landlorzilor, deși aveau și mâncare și haine și distracții, cetățenii erau revoltați că infracționalitatea era în creștere și că nu sunt bine conduși. Desigur, aceste informații le aveau doar de la engiști, dar asta era mai puțin important.
Așa că urma o nouă revoltă în urma căreia cetățenii deciseră că landlorzii știu cel mai bine să conducă treburile împărăției. Landlorzii le-au promis că vor stârpi hoțiile din țară dar pentru asta trebuie să li se dea mâna liberă, să li se plătească taxe și, cel mai important, liderii revoltei care îi alungaseră, să fie pedepsiți. Cetățenii se învoiră bucuroși.
Landlorzii se apucară de treabă, adică îi puseră pe engiști să spună că treburile merg acum pe roate, că totul e bine și frumos doar că, pentru a se pune lucrurile la punct, pământul lucrat de foștii sclavi trebuie dat înapoi landlorzilor.
Dacă așa trebuie, așa să facem, ziseră cetățenii, și în scurt timp își reluara statutul de sclavi pe moșiile landlorzilor. Acum abia aveau ce mânca, se îmbrăcau cu ce apucau iar de zile libere și distracții, nici gând.
Dar sclavii erau fericiți că țara este bine condusă, că nu mai sunt furaciuni și că economia nu mai e în pericol să explodeze de la prea multă creștere.
