De la o vreme, jurnaliștilor le este mai greu să obțină informații de la unele instituții, funcționarii acestora invitându-i să depună o cerere în care să explice cine sunt și ce vor. Începe o campanie? Scrii peste 10 zile, când se termină. S-a rupt un pod și întreabă cetățeanul când va fi reparat? Să aștepte. Cică așa prevede Legea 544 privind liberul acces la informațiile de interes public. Problema e că „experții” plătiți să comunice nu au citit această lege.
Cel puțin așa cred, căci n-aș putea, Doamne ferește, să-i bănuiesc de lene sau rea-voință. „Orice persoană” are dreptul să solicite informații verbal și le poate obține PE LOC, spune Legea 544. Doar dacă acele informații nu sunt disponibile pe loc, cetățeanul depune o cerere la care i se va răspunde în 10 zile. Și numai în rare cazuri, când identificarea și difuzarea informației depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat în 30 de zile, dar solicitantul va fi înștiințat în scris cu privire la întârziere.
Așadar, orice persoană are dreptul să fie informată pe loc dacă nu cere date dificil de identificat sau care trebuie căutate adânc în arhive. Ei, dar ce să vezi, pentru ziariști există o prevedere separată, la Art. 8. „Informațiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore”, menționează Legea 544. E clar? Imediat sau CEL MULT în 24 de ore. Și mai precizează ceva:
„Mijloacele de informare în masa nu au obligația să publice informațiile furnizate de autoritățile sau de instituțiile publice.” În final, aș vrea să mai lămuresc o chestiune: ziaristul nu cere informații pentru el sau familia lui, ci pentru cititori. El se află în slujba acestora, așa cum instituțiile sunt în slujba cetățenilor. Direcțiile, inspectoratele, ministerele nu fac un serviciu ziaristului, așa cum își închipuie unii funcționari cu mintea în dezordine. Ziaristul e cel care ajută autoritățile să ajungă mai rapid la cetățeni. Nu eu spun asta, ci legea invocată de purtătorii de cuvânt:
„Activitatea de culegere și de difuzare a informațiilor de interes public, desfășurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public.”
