Miros de curatenie, copii si parinti de mana, buchete de flori, uniforma noua. Ne aflam la Scoala „Mihail Sadoveanu” din cartierul Nord in prima zi de scoala. In curtea scolii ne intampina copiii. Dupa discursurile traditionale de bun venit, fiecare colectiv se reuneste in sala de clasa. aMi-a fost dor de colegi, de doamna invatatoare, sa port ghiozdanul in spate”. Asa incepe prima zi de scoala pentru Alexandra, eleva in clasa a patra. Dupa cate ne spune, este bucuroasa ca a revenit in banca, alaturi de prietena ei, Carina. Invatatoarea Porcescu ii intampina cu un zambet larg. Este la a patra generatie de copii, in cei peste 20 de ani de cand se afla la catedra. Cei 27 de elevi sunt unul si unul. Vlad si Nicusor sunt dansatori profesionisti. Participa la competitii in judet si sustin spectacole la Casa de Cultura. Richard a castigat locul trei la o competitie de sah. Adelina a schimbat alte doua scoli pana sa ajunga aici. Ne spune ca noii sai colegi sunt mai cuminti si mai draguti cu ea. Din clasa fac parte si trei copii cu cerinte educationale speciale. aOrice copil trebuie invatat carte, indiferent de statut social, etnie, religie sau alte criterii. Copiii au dat dovada de un mare spirit de toleranta si acceptare fata de toti colegii lor”, ne spune invatatoarea. Isi scot cu grija carnetele din ghiozdan si incep sa scrie orarul pentru zilele ce urmeaza. aCel mai mult imi plac romana, matematica si desenul”, ne spune entuziasmat Florin. aDascalii, fie ca predau la scoli din centrul orasului, fie ca sunt la scoli de cartier trebuie sa aiba aceeasi daruire pentru copii. Aceasta nu este o meserie pentru oricine. Trebuie sa oferi caldura sufleteasca, sa fii deschis”, ne asigura doamna invatatoare.
Aceeasi scoala, o alta catedra, de data aceasta cea de istorie, a profesorului Rosu. Este ultimul an in care va mai preda, al 42-lea. Prin mana sa au trecut aproximativ 6000 de elevi. L-am intrebat cu ce ganduri paraseste invatamantul: aDaca ar fi sa o iau de la inceput as face acelasi lucru, sunt convins. Ma retrag, insa, cu temerea ca nu se va constientiza de catre factorii de decizie faptul ca societatea de maine va arata cum arata scoala de astazi”. Din experienta sa ne-a marturisit ca nu exista diferente intre scolile de acartier” si cele aflate in centru. Problemele sunt cele ale sistemului, si nu ale unei scoli anume. aAm analizat fosti elevi de-ai nostri care s-au transferat la scoli considerate mai bune. La examenul de capacitate au avut aceleasi rezultate sau chiar mai slabe fata de elevii care au ramas sa invete la noi in scoala”. Este multumit de tot ceea ce a realizat. Merge inainte, cu aceeasi convingere ca elevii, copiii sunt viitorul oricarei societati, iar orice investitie in educatia lor va arata roade.
[ad#stire]Clopotelul se aude sunand, semn ca s-a incheiat prima zi de scoala. Dincolo de emotiile acestei zile, ramane determinarea unor profesori care nu vor sa faca din elevii lor niste genii, dar ii educa astfel incat sa fie luati in seama ca oameni, mai inainte de toate, si sacrificiul unor parinti, care, constienti de conditia lor modesta, aleg sa investeasca in copiii lor.
Andreea Lupascu
