Parlamentul britanic a abrogat, in urma cu putin timp, o lege care dateaza din 1267. Britanicii au legi cu o vechime de sute de ani, din care n-au clintit nicio virgula. Atitudinea fata de elaborarea responsabila a legilor reprezinta un indicator esential pentru nivelul de cultura si civilizatie.
La noi, elaborarea legilor sta mereu sub semnul unei pripeli de poveste. O graba tesuta din interese meschine pluteste peste tot in zamislirile legislative. Legile noastre au scurta viata a ciupercilor ivite dupa roua. Traim intr-un fel de anomie ciudata. Dupa ce-am votat o lege, sarim iute la beregata ei, de parca ne-ar fi obligat dusmanii s-o scoatem in lume.
Ministrul Educatiei reia problematica trecerii clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu. Legea Educatiei, care are doar vârsta unui prunc, ar putea fi modificata. Ministrul arunca in dezbatere acest subiect, pornind de la o realitate dureroasa a ultimilor ani: aproape 25% dintre copii renunta la scoala dupa ce finalizeaza cursurile clasei a VIII-a. Gândul zboara mai ales catre copiii din lumea satului. Multi dintre parinţii acestora n-au resursele necesare pentru a acoperi cheltuielile de naveta, gazda, internat, rechizite, imbracaminte, hrana. Universul multor copii este inundat de mari tristeti. Sunt multi copii care merg inca la scoala preluând din mers, intr-un fel de stafeta a durerii, hainele si incaltamintea fratilor/surorilor care invata in celalalt schimb…
Ideea trecerii clasei a IX-a la gimnaziu nu este noua. Era cât pe ce sa prinda viata, dar a fost schimbata, prin ordonanta de urgenta, de catre un guvern Ponta, cu argumente care tineau de lipsa bazei materiale, de bulversarea sistemului. Acum sunt readuse in prim-plan experientele fericite ale unor tari care au trecut clasa a IX-a la gimnaziu. Acestea sunt insa tari care au o lume a satului in care se traieste civilizat, un buget de stat care investeste generos in Educatie. Lumea satului nostru a fost aruncata intr-un somaj ticnit, in crâsme, intr-un orizont in care glasul pamântului cheama din ce in ce mai putin. Nu exista aici nici cel mai timid fior de strategie care vizeaza dezvoltarea durabila. Cu tot respectul fata de invatamântul rural, rezultatele sale nu sunt cele dorite.
Priviti catre procentele de promovabilitate la bacalaureat ale unor licee din mediul rural… A trimite acum obligatoriu un copil la clasa a IX-a a unui gimnaziu satesc nu este o solutie umana. Macar trebuie lasata libertatea familiei rurale de a-si inscrie copilul la scoli din mediul urban, daca are resursele necesare. Simultan, guvernantii ar trebui sa finanteze revolutionar procesul de realizare a unei infrastructuri scolare rurale moderne si sa-i incurajeze pe profesori, prin strategii salariale adecvate, sa nu ocoleasca satul. Astfel, in vreo douazeci de ani s-ar putea sa apara si oaze educationale rurale atractive. Gesturi birocratice precum schimbarea legilor in regim de lenjerie sunt lipsite de posibile efecte aplaudate.
