Se plătesc polițe, se definitivează dosare, pe lângă cele „lăsate în așteptare”, așa … pentru „control”. În ochii românului simplu, se face oleacă de dreptate. Dar, doar oleacă. Cam asta se întâmplă, cred, atât cu Băsescu, mutat din casa fără chirie, sau cu Udrea, cât și cu alții asemenea. Mi-l aduc aminte pe edilul Bacăului, încarcerat vreo câțiva ani, orbit de putere, câtă vreme a păstorit orașul, sau pe avocatul care umbla cu „abureli” pe lângă un interlop oacheș, ascuns și el pentru puțin timp. Se credeau intangibili, ca și primii doi politicieni enunțați mai sus, de numele cărora se leagă nemernicii în urma cărora unii au ajuns să-și pună capăt zilelor. Firește că nu mă bucur de răul altuia.
Departe de mine, asta. Însă, nu pot să nu-mi amintesc de răul pe care l-au făcut întregii națiuni, umilindu-i pe românii care abia-și trăgeau sufletul, chiar și prin simpla etalare a poșetelor de zeci de mii de euro. Hai să zicem că unii dintre ei vor înfunda pușcăria (posibil că le vor urma și alții), în ciuda lacrimilor de crocodil pe care le varsă, lamentându-se că sunt bolnavi, grav, sau că au copii mici de crescut.
Nici măcar gestul mafiot, amenințător, al degetului arătător dus în lateralul nasului (chiar și în Parlament, nu doar când era condusă, în cătușe, de polițiști), nu o va scăpa de carceră, pe blonda de la drept. Sau …?! În fine, mi-e limpede că nici carcera în care vor fi duși cu toții nu va fi așișderea pușcăriilor în care au fost chinuiți până la moarte liberalii, țărăniștii sau alți „potrivnici” regimului totalitar comunist de după ’47.
Înclin să cred că cei mai mulți vor fi „cazați” maximum doi în cameră (și nu înghesuiți cu zecile printre infractorii de drept comun), beneficiind de condiții VIP, așa cum a fost și în cazul lui Năstase, a miliardarului machidon din Pipera, a polițistului brașovean care și-a făcut dispărută soția avocat sau al securistului multimilionar devenit patron de combinate chimice. Mă-ntreb, totuși, dacă politicenii sau restul celor care acum privesc printre gratii (sau urmează să o facă) s-ar fi gândit măcar o secundă că, până la urmă, va exploda mămăliga și, Ferească Dumnezeu!, vor ajunge în „beciul domnesc”?
Clar, nu. Nu, pentru că atât de mare le era aroganța și atât de rupți de realitate erau, la vederea galbenilor, încât aveau convingerea că nimic și nimeni nu le vor putea mișca un fir de păr din cap. Pesemne că s-au încrezut și mai mult pe scheletele din dulap, un atu păstrat în mânecă, menit să le asigure spatele. Regretabil este că, după ce vor ieși la lumina libertății, toți acești indivizi vor avea acces la milioanele acumulate în perioada delincvenței, fără ca cineva să le ceară socoteală, ele fiind bine pitite, cine știe în ce conturi de pe-afară sau în active pe numele rudelor. E clar că nu vor avea grija facturilor crescute peste limită, a alimentelor scumpite în avalanșă sau a carburanților care par că nu mai contenesc să se umfle. În schimb, românul simplu va trage să supraviețuiască, el neavând rezerve în Elveția, care să-i asigure, eventual, prosperitatea. Nici măcar un schelet în debara, afară de cel metalic, gol, pe care, cândva, așeza merinde.
