Au plecat de acasa pentru cativa leuti
“Cand nevoile si saracia ti-au intrat in casa nu poti scapa de ele decat plecand la munca”. Sunt vorbele unei femei amarate care incerca ieri, in a doua zi de Paste, sa faca un ban cinstit in Piata Centrala. Vecinii ei mai instariti au petrecut aceasta zi asa cum este inca traditia, mergand in vizita sau primind musafiri. Ea si-a lasat acasa copiii mai mari si nepotii, a umplut o galeata cu narcise, l-a luat de manuta pe mezin si a pornit la oras. Credea ca va fi singura in piata, dar a vazut ca necazurile nu s-au instalat doar in casa ei din Bijghir.
S-au rasfirat prin toata Piata Centrala, fiindca tarabe au fost, in a doua zi de Paste, la discretie. Au uitat de sarbatoare, de mese intinse, de musafiri si vizite. Unii nu au avut niciodata parte de asa ceva, fiindca lupta cu saracia de o viata. Pe altii i-au ajuns necazurile mai tarziu si au renuntat la sarbatori si traditii. “Cui ii arde de sarbatoare cand nu mai ai ce pune pe masa?” Maria Florea, din Bijghir, pune intrebarea cu zambetul pe buze, dar ochii ii sunt tristi, cu toate ca are in fata o galeata plina cu narcise. Pentru ea, florile nu sunt o delicata minune a naturii si nici nu le simte parfumul. Sunt doar „11 la 2 lei”, iar daca le vinde pe toate inseamna paine si oase pentru ciorba. Are 10 copii si nepoti. Doi au plecat in Italia, printre care si Relu, care a vandut in piata flori de gradina si de camp inca de cand avea cativa anisori. Acum are 18 si a zburat departe. I-a luat locul mezinul familiei, pe care mama il urmareste peste capetele tuturor cum indeamna trecatorii din parcare sa-i cumpere narcisele. “Acum suntem 13 la masa. Am facut de Paste si cozonac, si pasca, dar s-au terminat. O oala de bors de 15 litri se mananca la o masa.”
Marfa de saptamana trecuta
Legumele si verdeata de pe tarabe sunt aproape ofilite. Putinii clienti le invart in maini nehotarati. S-au abatut prin piata pentru verdeata si legume proaspete, dar gasesc marfa ramasa de saptamana trecuta. Vanzatorii nici macar nu incearca sa nege acest lucru. “Am venit fiindca mi se strica recolta, ne-a marturisit Maria Grigoras, din Filipesti. Am pregatit mai multa joia trecuta, dar mi-a murit o cumnata, am fost sambata la inmormantare si am ramas cu marfa. E sarbatoare, dar nu pot lasa toate astea sa se strice.” Lucian Voitanovici, tot din Filipesti, stropeste de zor verdeata obosita, dar clientii nu se apropie. In cateva ore a vandut doar doua kilograme de ridichi si 5 de cartofi.
Si 10 lei ar fi buni
Georgeta Rebegea, din Letea Veche, are tot marfa ramasa. Sambata a dat si 3 legaturi de verdeata la leu si tot nu a scapat de ea. Acum leaga 10-11 cepe in legatura de un leu, dar cumparatorii cam stramba din nas cand vad cozile ingalbenite. “Asta e! E greu. Stam aici, in curentul din piata, cu clienti putini si cu taxa pe care trebuie sa o platesti ori vinzi, ori nu. Daca raman cu 10 lei cand trag linie seara sub cheltuieli sunt multumita. Au fost zile cand abia am platit taxa si nu mi-au ramas bani sa-mi iau ceva de mancare. Am stat toata ziua cu ce-am inghitit dimineata, pe fuga, acasa.” Langa ea, Ana Peter, din Luizi Calugara, aranjeaza un brat de liliac intr-o galeata. Ii pare rau ca l-a taiat, “e cam inainte de vreme”, dar a impins-o durerea. “Am crezut ca mor de la masele. Am fost la Urgenta, mi-au dat o reteta cu antibiotice, dar imi trebuie bani pentru ele. Daca vand liliacul, imi cumpar pastilele. Daca nu…”
Doina Mincu
„Cum sa stau acasa linistita de sarbatoare cand am 13 guri la masa si traim din alocatia celor 4 copii mai mici? De luni de zile nu am primit ajutor social, nu ai unde munci in sat, ce sa faci? Norocul nostru ca se fac flori, urzici si altele.” „Cu piata mai reusesc sa o scot la capat de la o luna la alta. Nu am pensie, dar nici loc de munca. Vand ce mai iese in gradina, mai strang leurda, grausor, urzici si ce mai da padurea. Sarbatorile sunt pentru cei cu bani. Pentru restul, sunt doar alte zile de chin.”
Maria Florea, Bijghir
Ana Grigore
