Victime ale indolentei parintilor
Casa cu doua camere, din care doar una-i locuibila, se afla in satul Turluianu, comuna Beresti Tazlau, nu este racordata la reteaua electrica si sta sa se darame. Parintii sunt tineri, in putere, dar nu muncesc nici macar terenul pe care il au. Se bazeaza doar pe alocatia copiilor. Acestia sunt hraniti constant cu bors cu fasole si mamaliga.
In satul Turluianu, comuna Beresti Tazlau, traiesc de azi pe maine mai multe familii numeroase. Au adus si aduc in continuare pe lume copii, fara sa le pese daca au posibilitatea macar sa le asigure de-ale gurii. O casa din paianta, compusa din numai doua camere, care abia se mai tine pe picioare, adaposteste noua suflete. Capul familiei, Costel Tamas, a mostenit-o de la parinti cu mai bine de 10 ani in urma. Intre timp lutul cu paie din pereti s-a desprins, dar altul nu a mai fost pus la loc. Sotii Tamas s-au multumit doar sa dea peste portiunile adancite un strat subtire de var. Gardul sta sa se darame, prin curte te impiedici de gramezi de gunoaie stranse cu mult timp in urma. Perdelele de la ferestre sunt innegrite de fum iar prin geamuri abia se zareste din cauza mizeriei. In spatele casei ceea ce odata a fost un beci a devenit o groapa in care zac adunate tot felul de PET-uri. Un grajd, si el mai are putin pana sa se prabuseasca. Terenul din jur, destul de generos, este cultivat in mica parte. Dar imaginea din interiorul casei este si mai dezolanta.
Fara curent electric
Impreuna cu Jana Ladaru, referent social la Primaria comunei Beresti Tazlau, patrundem insotiti de sotii Tamas si cinci dintre cei sapte copii ai lor intr-un hol intunecos. Pe jos este pamant denivelat. Asa este si in bucatarie, la fel, si in una din cele doua camere. Doar una dintre ele are dusumea si este locuibila. Pe masa din bucatarie dintr-o mamaliga mare cele noua guri au mancat mai bine de jumatate. "Dimineata, inainte de a pleca la scoala, am mancat bors cu fasole, ne spune Bianca Roxana Tamas, eleva in clasa I, o fetita pirpirie, cu ochi albastri, patrunzatori, tunsa baieteste. Nu luam niciodata pachet la scoala. Mancam ce ne da acolo." De aceeasi mancare au avut parte si ceilalti frati ai ei, dintre care cinci merg la scoala. Nu sunt premianti, dar nici chiar in coada clasei. Niciunul nu a ramas corigent sau repetent si este de mirare, fata de conditiile in care traiesc. Casa nu este racordata la reteaua electrica de multi ani. Copiii pot invata doar atat cat este lumina afara. Dar si asa le este greu, pentru ca si ziua in amiaza mare in camere este aproape intuneric. Ei nu au nici macar o masa la care sa studieze. Singurul mobilier din camere sunt doua paturi de scandura, asezate pe butuci, si altul care odata, de mult, a fost o somiera, dar acum are doar arcuri, si acestea rupte. Peste ele parintii pun seara, la culcare, fasii de burete, paturi si plapume slinoase. Oriunde te uiti se vede indolenta celor doi parinti.
"Parintii nu vor sa munceasca"
Amandoi parintii sunt zdraveni, buni de munca. Marinela Tamas, mama, are numai 26 de ani si este destul de voinica. Tatal copiilor are 41 de ani. Niciunul dintre parinti nu sufera de vreo boala care sa-l impiedice sa munceasca. Dar barbatul a uitat de cand nu a mai fost angajat undeva. Nu merge la munca nici macar prin sat, cu ziua. Invoca fel de fel de motive neverosimile. "Nici cu ziua nu prea mai gasesti, pentru ca multi au ramas fara loc de munca si se ajuta intre ei, se justifica Costel Tamas. Eu am o jumatate de hectar de pamant undeva, dar o parte balteste, nu pot sa o cultiv." Si, totusi, pe raza comunei Beresti Tazlau mai sunt si alte posibilitati de a obtine un castig din munca. "Ar fi de lucru si la fabrica de cherestea, si in agricultura, dar nu vor sa mearga acolo, spune Jana Ladaru, referent social. In plus, familia Tamas are un cal, o caruta si destul teren ramas de la parinti pe care l-ar putea lucra. In satul Turluianu avem mai multe familii numeroase care sunt apte de munca, dar cu tot efortul nostru, al primariei, este imposibil sa le scoti din modul lor de viata." Drept reactie la cele afirmate de catre referentul social, Costel Tamas declara: "La fabrica nu prea platesc, cand te angajeaza, cand te dau afara. Am lucrat si acolo acum vreo opt ani si stiu cum este!".
Copiii, sursa de venit pentru parinti
La cei 41 de ani, capul familiei abia a reusit sa adune sapte ani de vechime in munca. Ce sa mai munceasca, nu-i asa, daca are o sursa sigura de venit: copiii. Cel mai mare are 17 ani, nu-si continua studiile si ca atare nu mai are dreptul la alocatie de stat. Pentru ceilalti sase, insa, parintii primesc alocatie: cate 42 de lei pentru fiecare din cinci si inca 200 lei, pentru cel mic care are sub doi ani. Asadar, parintii iau in total 410 lei. Cat din acesti bani ajunge efectiv la copii este greu de spus. "Capului familiei ii place sa bea, mai afirma referentul social. Pentru a fi siguri ca iau de mancare si imbracaminte la copii, am mers de cateva ori impreuna la cumparaturi, dar nu se poate in fiecare luna sa facem lucrul asta. Dar, oricum, au primit si haine de la ajutoare si dupa ce le-au purtat copiii pana s-au murdarit, mama lor a preferat sa le arda decat sa le spele! Parintii sunt tineri, dar stau toata ziua degeaba. Nu vor sa munceasca!".
Elena Tintaru
