Proteste și mișcări de stradă au loc, în lume, de multe luni, însă cei care au aprobat legile contestate nu se răzgândesc. În România, decidenții fac doi pași înainte și doi înapoi. I-au ascultat pe cei care se plâng de abuzurile instituțiilor finaciare bancare și ale companiilor și au dat ordonanțe de urgențe care să le reteze aroganța, lipsa de respect față de cetățeni și să crească contribuția lor la bugetul țării în care fac afaceri profitabile.
S-au revoltat bancherii și corporatiștii? I-au ascultat și li s-a înmuiat sufletul, prin urmare au decis să schimbe legea, să o îmbunătățească. Au uitat pe loc plângerile celor dintâi. Ultima impresie contează! Mă rezum la câteva exemple. Între „partenerii” nemulțumiți, care încheie contracte cu românii și trăiesc cât se poate bine din banii plătiți de români, se află firmele de comunicații. Cele mai multe dintre acestea nu țin cont de interesele clienților și modifică pachetul de servicii după bunul plac. Dacă reziliezi contractul din cauză că au scos din grilă taman programele preferate te penalizează.
Pe ei, pe distribuitori, nu-i sancționează nimeni. Nemulțumiți sunt și marii specialiști care administrează pilonul II de pensii. Acești „antreprenori”, care nu au adus în țară niciun leu, amenință că vor pleca! Nu fac decât să învârtă, în folosul lor, banii virați lunar de asigurați. Bani care circulă și produc bani fie prin dobânzi, fie prin investirea în imobiliare, industrie etc. În prezent, produc bani pentru ei, nu pentru plătitori.
Nu-i întreabă nimeni ce reprezintă cheltuileile, cât costă mașinile de serviciu și ce salarii au. Și băncile s-au revoltat, deși nu o duc rău în România. Fermierii acuză că li s-a trântit ușa în nas când au solicitat credite pentru achiziționarea de utilaje sau semințe. Sunt realități de la care au pornit actele normative, realități pe care politicienii le cunosc. Inițiatorii lor au fost atacați de businessmani, dar și de parteneri. La scurt timp după aprobare, colegii de partid/alianță și-au „nuanțat” opiniile ori și-au retras sprijinul. Ceea ce ar putea să însemne două lucruri.
Fie sunt incompetenți sau de-a dreptul proști, fie se tem că își vor pierde pozițiile/beneficiile, puțin sau deloc meritate.
