Comisia Europeană ne-a tras zilele trecute zdravăn de urechi, spunându-ne că proiectul Acordului de Parteneriat transmis către Bruxelles, care va reglementa modul de utilizare a banilor comunitari pentru 2014-2020, „este incoerent şi fără priorităţi clare”, solicitând ca documentul să fie refăcut „peste vară”… Vă surprinde? De 23 de ani suntem fără ţinte.
Asta nu înseamnă că înainte de 1990 am avut ţinte normale. Trăim într-un prezent aiurea. Un prezent pe care-l cârpim în fiecare secundă. E vremea clipei în draci, zice un amic. Acum, Aici, Banul. Acestea sunt coordonatele fiinţării.
Nu facem nimic pentru însănătoşirea rădăcinilor, pentru amenajarea viitorului, pentru dezvoltarea durabilă, cum se spune acum. Mai mult, mi se pare că onor guvernanţii îi atacă acestei naţii şi rădăcinile care, din întâmplare, au mai rămas cât de cât sănătoase: bunul simţ, credinţa şi disponibilitatea la hămăleală.
Guvernanţii au pentru mine chipul unor termite care n-au alt scop decât devorarea în regim de urgenţă, în folos personal, a rădăcinilor despre care vă vorbeam. Ca să simplificăm toată povestea, cred că o fabulă minunată a lui Krîlov, „Porcul sub stejar”, scrisă parcă pentru a descrie relaţia aiurită dintre Noi şi guvernanţi, sintetizează totul…
„Sub un Stejar din veac crescând,
Un Porc, având de ghindă burta plină
A tras întâi un somn adânc
Apoi, cu mintea-i de jivină,
Pe cel Stejar să-l râme-a prins la rădăcină.
<
<
Stejaru-i spuse: <
Pentru că, vorba unui săptămânal zglobiu, iubiţii cititori sunt cel puţin la fel de inteligenţi ca şi noi, alte explicaţii sunt de prisos…
